..vivere..

stiu ca de multe ori e dificil sa vorbesc de mine... de ceea ce simt.. gandesc.. de ce ar trebui sa fac in anumite cazuri..
..daca ma gandesc bine.. lucrul cel mai greu pentru mine e sa.mi deschid inima ..sa arat tuturor celor ce vor sa ma cunoasca ce port cu adevarat in suflet acum..
..cand am decis sa scriu acest blog.. gandeam ca e un alt mod..mai putin dificil de abordat.. un mod sa vorbesc despre mine, despre ceea ce simt.. emotiile ce le traiesc .. si frica ce ma cuprinde atunci cand ma inchid in mine..

stiu ca de multe ori sunt dificila.. nu stiu ce ar trebui sa gandesc.. dar am ajuns sa cred ca atunci cand ma aflu in labirintul meu de intrebari.. lupta cu mine.. ma oboseste..
de multe ori vreau sa imi explic cum e cu iubirea.. calea pe care o alegi.. drumul alaturi de asa numitul suflet pereche.. cum il recunosc..

bla bla..bla..

exista asa ceva?-"Suflete pereche"..ce definitie ar da fiecare?..
poate asa ajung sa imi raspund si eu la intrebarile ce ma macina..
legat de aceste doua cuvinte nelegate pentru mine..
..pot sa spun de mine ca am trait in viata asta si am incercat o gramada de sentimente..
in general comune si totusi atat de diferite, niciodata nu am iubit la fel..
am intalnit atat de multe iubiri in viata mea incat mi.am spus, niciuna nu este la fel, si totusi atat de intense...ca traire.. si..am facut sacrificii, am iubit sincer, am avut impresia ca avem atatea in comun, ne.am citit gandurile, ne.am completat unul cu celalalt, dar distanta, oamenii, job-ul... ne.au despartit.. si iar apare intrebarea: cum definesc sufletul pereche?
..ce e iubirea in viata mea..
poate e doar o aventura.. e bucuria de moment..

..asa e viata..

Zambind printre lacrimi am simtit ca durerea e mai mica...

Daruind am simtit ca singuratatea e mai putin dureroasa...

Iubind am simtit ca nefericirea nu tine pentru totdeauna...

Iertand am simtit ca ranile inimii pot fi vindecate...

Rabdand am simtit ca fiecare clipa e pretioasa...

Ascultand am simtit ca orice om are in inima uneori durere...

Visand am simtit ca pot zbura..

In fiecare noapte gandu ma duce la tine,dar TIMPU' nu i prizonier al nimanui,ma uit in jur,simt ca nu mai rezist in suflet totu i pustiu. Aud o voce...vocea inimii...vreau sa ma intorc:sa mi amintesc,sa retraiesc ce a fost dar...totu i trecator:COPILARIA,DRAGOSTEA...acum regret si nimic nu ma va mai afecta,sentimentele de acum vor apartine trecutului...brusc ma voi trezi la viata si voi realiza ca VIATA trebuie sa fie DRAGOSTE,dragostea:cea ce pune UNIVERSUL in miscare si tot mai mult simt ca revin la viata...te-am pierdut,am cautat prin deserturi si mari,tot mai sper...ITI VOI SPUNE MEREU IMI VEI RASPUNDE TOTDEAUNA VOI SPUNE CE SIMT:SUNT NUMAI EU,CEA PE CARE O STI(pe care o vezi),CHIPUL ACELA...SI INIMA DE COPIL..



m.ai am doar indiferenţa şi scurtele, rarele, absolutele momente în care mă pierd în visare, în amintiri, în situaţii imaginate şi deloc realistice, în tine.. şi niciodată în mine..eu am ars, dar tu ai potenţialul oceanului…mai am cenuşa şi marea… şi unde sunt ele două e şi vântul care să le unească… şi să mă piardă în infinitul tău haotic…Iartă.mă.Iartă.mă pentru că am îndrăznit să mă îndoiesc de tine pentru prima oara în aproape 10 luni de zile.. nu ştiu ce era în capul meu şi poate ai avut dreptate când ai spus că sunt de nerecunoscut dar îţi promit, dragul meu, că totul o să revină la normal şi că o să fie chiar mai bine decât înainte.. atâtea gânduri care mi.au trecut prin cap, n.au făcut decât să mă întoarcă la 180 de grade şi acum regret că am putut să mă gândesc la atâtea lucruri care nu.şi aveau rostul.. ştiu că nu am reuşit să.ti arăt dar să ştii că ai fost în continuare prima persoană din viaţa mea căreia îi acordam toată atenţia mea, ai fost omul de care aveam cea mai mare nevoie.. promit sau cel puţin o sa încerc să nu te mai supăr din orice nimic şi o să ţin cont de rugăminţile tale.sper să trecem amândoi peste acest incident şi .. încă o dată.. iartă.mă.. ştiu că te doare..

senza te morirei..

Sunt lucruri care merita. Sunt oameni care ne fac sa putem. Suntem noi .. cu ganduri si sentimente. Sunt momentele care te fac sa fii si fericit si trist in acelasi timp. Sunt nedumeririle adunate sub aripile gandurilor. Sunt iluzii si deziluzii care ne imbraca si dezbraca fiinta cu o repeziciune uluitoare. Sunt clipele astea in care zambesti tristetea prin toata fiinta. Sunt clipe.. secunde.. minute.. si ore care altereaza totul. Modifica totul.

Momentele ca astea merita totul. Constientizez totul si parca nu`mi vine sa cred. Imi place razboiul asta fatis intre sentiment si realitate. Il ador pentru ca scoate la iveala adevarata Eu. Zambesc catre mine. As vrea sa ma iau de mana si sa ma duc pe malul marii. Sa ma joc cu degetele in apa si sa ascult valurile, pescarusii, nisipul care se muleaza pe talpa mea. Suntem putini astia care ne permitem sa ne lasam cuprinsi de razboaie interioare. Multora le e frica. Frica de necunoscutul din ei. Dar eu ma iubesc si`mi place sa ma descopar in fiecare zi. Mie nu`mi este frica. Eu am incredere. In mine. Uneori in voi.. alteori in tine. Si ma las pe spate in mainile tale.. Daca o sa cad... o sa ma prinzi?