vineri

un alt inceput...

este incredibil cum le potriveste Dumnezeu pe toate, cu o indemanare perfecta...cand te astepti mai putin..
numai cand ma gandesc la acest lucru, mi se pune un nod in gat si mi se umplu ochii de lacrimi...mai e putin pana o sa ne vedem...Tata e, ca de obicei, mai cumpatat. este cu adevărat Tata.. eu insa sunt un copil poreclit “Mama”...cred.. dar promit să fiu un copil sarguincios si sa.mi justific pe deplin porecla.
te iubesc si mi.e frica de tine..recunosc asta..
 am adunat atatea spaime in mine de cand te port sub inima, dar, cu cat se apropie ziua cea mare, cu atat mai mult bucuria intalnirii le matura pe toate si face loc pentru noi emotii.
esti o fericire completa, totala..esti cea mai mare binecuvantare, cadoul cel mai minunat pe care l.am primit in toata viata mea. pentru ca, oricat as citi despre acest lucru, oricat mi.ar povesti parintii, prietenii, fratele, nu inteleg maretia acestui eveniment mai bine decat traind aceasta emotie...
 cred ca sunt o persoana intelegatoare si ca mama, probabil ca voi avea o mie de intrebari de genul: „de ce nu ai mancat?“, „de ce plangi?“, „oare ai colici?“, „pudra de talc pe care o folosesc este cea potrivita?“..dar mai cred ca voi fi o mama iubitoare, dedicata, atenta, intelegatoare si.ti voi oferi toata dragostea de care ai nevoie.. dar, stii cum este, pana nu traiesti acele momente...nu prea poti vorbi
..oricum asteptarea e pe masura..

Gli occhi più belli sono quelli che sanno piangere,
le labbra più dolci quelle che sanno baciare,
le mani più gentili quelle che sanno accarezzare,
le braccia più forti quelle che sanno abbracciare,
i piedi più fermi quelli che sanno accompagnare.