O zi..

CU TINE-N GÂND Roua pune-n umbra dimineţii
Bruma de-argint pe-o pânză de fum,
Când lumina-nvăluie pereţii
În zvon de păsări şi de glas bătrân
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Fără veste se iveşte ziua
Întins şi tumultos crescând,
Râsul ei imprăştiind lumina
Mi-aduce chipul tău senin cânând
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Albă apari şi chipul tău
Clar în lumina lunii-l văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine-n gând
După amiaza-n amorţirea-i caldă
Soarele îşi mângâie vântul în zbor
În lumina galbenă ce-şi cerne
Aurul peste pământul verde
Apari cu chipul tău strălucitor
Se aşterne nevăzuta seară
E alb, e totul fără cuvânt
Soarele tăcut încet se-ascunde
În zumzet legănat uşor de vânt
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Neliniştea se aşterne lin
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum ....

Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc...

Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc,
mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine?
că aş săpa atât de-adânc în tine
doar să m-ascund, să nu mă regăsesc?

când lumi se tot înalţă-n ritm drăcesc
în visul meu... tu inventezi ruine.
şi linişte mi-ar fi, şi-atât de bine!
dar unde eşti? eu unde rătăcesc?

Opreşte-mă! Ascunde-mă în tine
şi lasă-mă să plâng când mă strivesc
şi îndoieli, şi vorbe şi tăceri..

şi lasa-mă să-ţi fiu cât îndrăznesc…
ca mâine mai puţin... mai mult ca ieri,
Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc?

Bucovina..casa mea..

Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-I uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Si du-te la furnică şi vezi povara ei
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-I trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Leonard Cohen- Love Itself

The light came through the window,

Straight from the sun above,

And so inside my little room

There plunged the rays of love.

In streams of light I clearly saw

The dust you seldom see,

Out of which the nameless makes

A name for one like me.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself

Love itself was gone.

All busy in the sunlight

The flecks did float and dance,

And I was tumbled up with them

In formless circumstance.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself

Love itself was gone.

Then I came back from where Id been.

My room, it looked the same c

But there was nothing left between

The nameless and the name.

All busy in the sunlight

The flecks did float and dance,

And I was tumbled up with them

In formless circumstance.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself,

Love itself was gone.

Love itself was gone.