marți

Pentru frumuseţe...

Nu m-am gândit vreodată că voi scrie eu despre frumuseţe, mi se pare un subiect mult prea discutat, şi nu văd ce aş mai putea aduce eu în plus. De ce s-au schimbat lucrurile acum? Pentru că am rămas uimită în una din serile anterioare de cât de puţin spunem că suntem preocupate de frumuseţe şi totuşi cât de mult consumăm pentru asta. Şi la ce mă refer:
Luaţi de exemplu camera de baie din casa unei femei; nu vă puteţi imagina la ce aş vrea să vă uitaţi? Păi vă spun eu, şi începem sistematic de jos în sus
Veţi identifica într-un dulap de toaletă sau pe marginea căzii de baie următoarele produse:
cremă de picioare - cu scrub pentru spălat cremă de picioare - anti-perspirantă cremă de epilat cremă după epilat cremă de corp gel pentru igiena intimă cremă anticelulitică pentru coapse cremă pentru bust cremă de mâini cremă de faţă de zi cremă de faţă de noapte cremă pentru conturul ochilor demachianttonicgel antiacneică - opţional mască pentru … - gama este foarte variată cremă antirid - opţional, dar se regăseşte pe rafturile femeilor peste 25 de ani deja şampon balsam mască de regenerare pentru păr … si apoi vin cele de sezon
cremă de plajă cremă după plajă cremă de faţă de plajă am uitat ceva?? cu siguranţă, dar totuşi, voi nu vă luaţi cu mâinile de cap când vedeţi lista asta? şi totul în numele frumuseţii...:))

Eu cred în...

Nu ştiu în ce crezi tu, dar ştiu în ce cred eu sau în ce credeam cândva.
Credeam în daruire totală. Credeam că logica firii e să dăruieşti, să ai răbdare şi apoi să primeşti ceva. Nu neapărat ceva la schimb, niciodată nu ar fi suficient, dar atât cât omul de lângă tine să fie bine.
Credeam în dragoste adevărată. Credeam în puteri supranaturale în doi.
Credeam în libertate, în adevăr şi în sentiment.
Credeam în natură...în ea încă mai cred, oarecum.
Credeam că eşti diferit. Credeam că te-am ales cum trebuie. Credeam că astrele-mi poartă norocul în salbe argintate. Credeam că ochii tăi sunt sinceri şi că zâmbetul tău e deplin.
Credeam în curăţenie spirituală când de fapt tu eşti plin de noroi în suflet.
Credeam în nemurire. Credeam în tine cu toată fiinţa unui om. Credeam că poţi, credeam în capabilităţile tale, dar te-ai dovedit a fi un laş şi-un trădător.
Acum s-au epuizat crezurile. Se vor reîncarna, poate într-un alt timp. Într-un timp trecut. Într-un timp ce va curăţa noroiul adunat şi în mine. Ai lăsat în urma ta, nepăstor, o mare groapă de amintiri şi regrete. S-au spulberat ca prin vis o groază de clipe. Ce-a mai rămas? Scrumul adunat vârf în scrumiera ticsită de atâta sila.
S-au epuizat poruncile. Să nu ucizi..dragostea..! S-a epuizat şi ea odată cu scurgerea clipelor. Şi dorurile s-au şters. Au lăsat urme adânci în sufletul meu pustiit de regrete..
Umblu desculţă prin spini. Îmi sângerează sufletul, nu picioarele. Mi s-a scurs Firea în nefiinţa unei flori ofilite. S-a refugiat şi soarele de bună dimineaţa printre norii negri ai amintirilor udate de lacrimi. S-au refugiat amintirile cu tine. Au fugit din calea tunetelor mele. Am fulgere-n privire şi ploaie cruntă în buze. Râvnesc precum o fiară înlănţuită. O fiară ce se zbate să iasă din ghearele vânătorului. Mă zbat să mă eliberez .Însetată de răzbunare îmi îndrept privirea spre sufletul tău. Ţi-l gust... E amar ca fierea. Eşti amar cu totul. Te îndulcisem eu cu gânduri. Îţi spălasem trupul cu sărutări..dulceaţă amară... Ţi-a putrezit bunătatea...
Ai fost un blestem, nu o binecuvantare! ..de ce mă chinui..de ce îmi faci atâta rău...chiar merit?...

..aşteptări..

Există tot felul de aşteptări...De când ne naştem, aşteptam să se întâmple una, alta, să treacă una, alta, să ne treacă viaţa...Aşteptăm, în primul rând, să creştem.Vai, ce bine va fi când vom fi mari! Ţara "celor mari" pare o lume de poveste. Apoi, când chiar creştem, vedem că, de fapt, lumea poveştilor am lăsat-o în urmă. Şi, aşteptăm, din nou, să o regăsim, dar altfel! Aşteptăm slujbe-poveste, prietenii-poveste, iubiri-poveste...Şi, tot aşa, aşteptând, se duce o bună parte din viaţă!Nu zic că nu sunt şi aşteptări care se "materializează". Dar, chiar şi acelea, au un gust uşor amărui, gustul frunzelor moarte de după ploaie...Fiindcă, aşteptarea modifică subtil chiar şi realizarea. Îi lasă şi acesteea un gust ciudat şi specific - uneori dulce-amărui, alteori dulce-acrişor, alteori - pur si simplu, de ars...Da, sunt multe feluri de aşteptări! Nu zic că toate sunt rele. Unele sunt minunate, pentru că au în ele speranţă, te învaţă răbdarea şi blândeţea.Unele...Altele, însă, mai desprind în fiecare zi cate o"coaja arsă de suflet", si încă una, până ce sufletul...fie rămâne gol...fie se schimbă cu totul ! Nu neapărat în rău, desigur! Atunci când vine şi Lumina de sus, schimbarea nu poate fi în totalitate rea, chiar şi după criteriile noastre omeneşti.Doar că...o simţi, pur şi simplu o simţi - ca pe o îmbătrânire prematură, ca pe un plâns fără lacrimi, ca pe un câmp ars şi pustiit pe care va începe din nou să crească iarba...Poate că aşa trebuie să devină sufletele noastre: câmpuri arse, şi refăcute, şi iar arse, şi iar refăcute...până ce arderea şi refacerea probabil că nu vor mai putea fi separate, vor deveni un tot, care va însemna altceva...Înţelepciune? Iubire divină? Resemnare blândă?Ei, dar deja vorbesc de lucruri pe care nu le cunosc. Eu cunosc doar aşteptările, până la ultima fibră.Ceea ce va fi după...e mereu un mister!Cred că, dacă am contabiliza aşteptările noastre, am vedea că aproape jumatate din viaţă ni se scurge cu ele.(Poate chiar mai mult!) De aici se poate trage concluzia că ele trebuie să fie o lecţie importantă, dacă Divinitatea le alocă atâta timp în educaţia noastra.Şi atunci, un alt nume pentru viaţa noastră ar putea fi : a învăţa să aştepţi.A învăţa să ai răbdare.A învăţa să-ţi "struneşti" sufletul.Dar, desigur...totul cu măsură! Iar măsura...cine o cunoaşte, afară de El? Şi noi, ce putem face, decât să credem, să sperăm, că El are totul sub control? Fiindcă, dacă n-ar fi credinţă şi speranţa asta, aşteptările ar fi doar...torturi insuportabile. Sau, "erori de tipar" ale vieţii.Da, ştiu, ştiu că nu-i aşa...Dar, ce pot face cu un suflet uman mereu "în curs de educare", mereu puţin sălbatic, în ciuda disciplinei, mereu candidat la "alunecare"...Şi mereu, mereu plin! Nu importă cu ce, dar mereu plin de ceva, mereu gata să dea pe dinafară...De fapt, greşesc, nu chiar mereu! Mai sunt şi perioadele de "mare liniştită", de domnie a raţiunii, sau spiritului...Dar, când vin celelalte, acelea parcă se uită, devin incredibile, deşi au existat cu adevarat!Şi acum, e cazul să "las până" jos! Am spus prea multe, prea multe...

luni



De ce te ascunzi de mine, dragul meu?
De dimineaţă erai zâmbitor şi radiai fericit încât mă îcălzeai doar când mă uitam la tine prin rândurile pierdute..
Acum stai ascuns de mine şi nu vrei să ieşi din locul tau.
Încerc să te ademenesc cu sărutările mele, cu îmbrăţişările fierbinţi.
Mă doare când nu eşti, chiar simt că-mi îngheaţă sufletul.
Te iubesc şi te vreau ca să-mi încălzeşti trupul.
Vreau să răspândesc această ceaţă densă în care ne aflăm.
Gândurile mele te cheamă pentru a fi alături de mine, însă tu nu răspunzi.
Când vei fii pregătit vei ieşi din ascunzătoarea ta şi atunci vom fi împreună.
Te aştept ca să strălucim din nou împreună…

miercuri

Simplu.. în cuvinte..despre cuvinte..doar cuvinte..

Ne naştem în cuvinte ...iar odată născuţi ne chinuim să le învăţăm, să le rostim, mai apoi să le meşteşugim frumos ca în final să le înţelegem puterea şi să le folosim...
Nu ştiu de ce uneori unele cuvinte ne duc pe culmi de fericire iar altele în adâncuri reci... uneori vorbesc tare ca să mă aud, să-mi aud gândurile bramburite şi prăfuite şi să mă speriu atunci când ele răsună în eter ca şi cum ar prinde o altfel de viaţă... uneori vreau pur şi simplu să le înăbuş, să le ascund, să le reduc la tăcere pentru că simt că sunt goale, prea sărace ca să redea ceva din ceea ce simt... uneori simt că trebuie să le împărtăşesc să le comunic, să mă fac înţeleasă să încetez în a mai ascult doar mânata de dorinţă de a mă trasmite celuilalt... uneori doar citesc cuvintele în ochii, sau în tăcere când stau lângă tine şi atunci ele sunt atât de asurzitoare... uneori plângem pentru că nu putem spune ce simţim... şi uneori e doar linişte... linişte crispată...
Cuvintele sunt atât de universale, ca şi sentimentele... toate acele cântece, toate acele filme, toate acele cărţi ....nu asta ne arată??? Cu toate că simţim personal şi că unele cuvinte rezonează în mintea noastră ca şi când noi le-am fi spus.... nu sunt cuvintele nostre nu noi le-am rostit mai întâi.
Ce cuvinte poţi să spui unui suflet trist? Ce cuvinte poţi să spui atunci când îţi moare cineva? Ce cuvinte spui atunci când iubeşti pe cineva? Ce spui atunci când nu vrei să spui nimic?Oare cum sunt cuvintele mele?

marți

Piticii pe creier sar coarda..

Oricât mi-aş pune vesta antiglonţ şi ochelarii blindaţi, tot mă nimereşte fix+pix..din plin. Am fost supusă unui interogatoriu riguros şi piticii trimişi să-mi sară coarda de pe creier au aflat urmatoarele:
1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând "Iubăreţul Singuratic, fan Who si Floyd, caut puicuţă pentru prietenie, dragoste şi pace. Zonă Stockport. "[Nu, nu citesc matrimoniale :)]
2. Fără să verificaţi, cat e ora? 00:30
3. Verificaţi
..încă..
4. Cum sunteţi îmbracată? Tricou mov lălâi şi pantaloni portocalii bufanţi [da, pijamaua mea este dubioasă şi eu sunt mandră de ea.]
5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi? La abat-jourul meu nou din papier mache.
6. Ce zgomot auziţi în afară celui al calculatorului? Pulp - Acrylic Afternoons, căţelul sforăind şi maşina de pompieri.
7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă? Am cheltuit salariul pe cadouri de Crăciun şi am mâncat pentru prima oara in doi . A fost extrem de bun, aştept să-mi crească al treilea picior.
8. Aţi visat ieri noapte? Da. De ce? De ce?
9. Când aţi râs ultima oara? Acum 2 ore...nemotivat...
10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi? Cai verzi, poster de la Orfeu sau cum să te dezbraci de pene, poză cu mine când era mică şi drăguţă, un păienjen de care mi-e frică şi o panglică roşie de care sunt agăţate cu cârlige multe poze şi reproduceri după tablouri.
11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra? O bibliotecă cu toate marile cărţi pe care nu le am încă citite şi o dubiţă hipioată cu flori an' stuff şi un concert Pulp la mine-n curte.
12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut? Ultimul film adevărat: Gadjo Dillo. Ultimele filme mushy: Chocolat si You've got mail. [Multumesc pe-aceasta cale TVR1 si Acasă că mi-au dat ocazia să revăd două filme complet siropoase pe care le-am savurat până în ultima secundă].
13. Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi? La mine în cameraă?
14. Ce părere aveţi despre acest chestionar? Esenţial pentru supravieţuire la 2 noaptea.
15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă. Mă cheamă şi Cătălina, dar cine-mi spune Dana va merge sigur în iad.
16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă? Ilinca, Eva.
17. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un baiat? Luca, Matei. [ştiu, cei patru evanghelişti erau 3...]
18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinatate? Da, la UN el fost.. [n-am avut în veci nici o umbrelă]...
19. Ce aţi dori ca D-zeu să văă spună când intraţi pe Porţile Raiului? Trezeşte-te, Gicuţă [îmi place să cred că numele de alint al lui Dumnezeu pentru mine e "Gicuţă"], tre' s-ajungi la şcoală mamă să nu mai pierzi lecţiile...
20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba? Mentalitatea unor oameni care-şi irosesc viaţa stând poponetz şi plângându-se cât e ziua de lungă.
21. Vă place să dansaţi? Da, dar depinde. Cu cât e locul mai public şi momentul mai nepotrivit.
22. George Bush? "Somewhere in Texas there's a village missing their idiot".
23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor? You've got mail.
24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar? Îi voi pune la zid..

Între gânduri..

Iubirea înseamnă încredere, dăruire, dar totodată şi cea mai mare durere care-ţi poate fi provocată în interior. La întrebarea „iubeşti?”, sunt atât de puţini care pot răspunde sincer, încât nu cred că ar încăpea nici măcar într-un săculeţ. Pentru că mulţi se tem să nu sufere, puţini ştiu să iubească cu adevărat. Dureros este faptul că lumea refuză să mai creadă în iubire adevărată în zilele noastre şi este un sentiment prea pur şi prea frumos pentru a fi înlăturat, toţi avem nevoie de dragoste, toţi simţim nevoia să iubim, să credem în culorile curcubeului, în lumina orbitoare a soarelui şi în vrăjile nopţii. Ţine minte căci atunci când te vei îndrăgosti cu adevărat, îţi va cădea drag un suflet şi nu o simplă imagine...

luni

Cer iubire....

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău.. căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este de foc, o flacără.. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ...

duminică

FLORILE..

Florile simbolizează frumuseţea, armonia, tinereţea, puritatea, pasiunea; lumea multicoloră, paradisică, dar efemeră şi trecătoare (I. Evseev – Dicţionar de magie şi demonologie).
Etnologii consideră că floarea este un „receptacol” al forţelor şi darurilor uraniene ce vin spre ea sub forma razelor solare, a ploii sau a picăturilor de rouă. Iar înflorirea ei este rezultattul unei conjuncţii dintre apă (stihie feminină) şi foc (principiul activ, masculin).
Comparaţia între floare şi femeie nu este întâmplătoare, deoarece se subliniază „carcterul fugitiv al frumuseţii feminine – mirosul florii conotează dragostea, scuturatul florii sau pierderea mirosului e dăruirea dragostei şi pierderea fecioriei” (M. Coman – Izvoare mitice).
Plecând de la faptul că floarea este un străvechi simbol solar, întâlnim multe plante care-şi „întorc faţa” în direcţia soarelui.
„Sânzienele” şi „Drăgăicile” româneşti demonstrează faptul că nomenclatura florilor se intersectează cu onomastica divină şi demonologică.
Credinţe şi superstiţii despre flori:
– În flori, ierburi sau pomi se pot cuibări ori spirite bune, ori spirite rele, tocmai de aceea florile se comportă ca nişte fiinţe vii: bolesc, tânjesc, suferă sau vorbesc între ele (I. Evseev – op. cit.);
– În marile sărbători, când se „deschide cerul” (Anul Nou, de Paşti, de Rusalii), plantele vorbesc între ele, iar oamenii pot înţelege limbajul lor (R. Vulcănescu – Mitologie română);
– „Una zice: ia-mă, că eu sunt bună pentru dragoste!
Alta zice: ia-mă pe mine, că sunt bună pentru cinste! dar alta că-i de noroc. Alta spune: ia-mă pe mine, că bani mulţi vei avea! Şi de boale, de leacuri, de toate spun şi se îmbie. Numai trebuie să pricepi limba lor (E. N.- Voronca – Datinile);
– Unele flori au scopuri maritale (busuiocul, brebenelul) sau divinatorii: „Dacă ramurile de măr, vişin etc. care se pun în ziua de Sf. Varvara în oale cu apă, vor înflori până în ziua de Florii, e semn de an bogat, iar de nu, e semn de an sărac” (A. Gorovei –Credinţi).