sâmbătă


Non sono gran cosa, però sono tutto quello
che posso essere ...Jorges Luis Borges


Fiecare ne punem cel puţin o dorinţă într-un an.
Când suflam în lumânari, de ziua noastră.
Unii dintre noi, chiar mai multe. Poate când ne cade vreo geană, când aruncăm banuţi în fântâni, când vedem stele căzătoare…
şi, din când în când, una din aceste dorinţe se împlineşte.
... şi atunci? E oare aşa de bine cum am sperat? Ne încălzim cu strălucirea caldă a fericirii noastre?
Sau, pur şi simplu nu putem să nu observăm faptul că o listă lungă de ALTE DORINŢE aşteaptă să fie… dorite?
Noi nu ne dorim lucruri simple. Ne dorim lucruri mari. Lucruri care sunt ambiţioase şi nu ne sunt la îndemână... la mulţi ani...

joi

Rodica Mitran - Spune-mi neica ce mai faci.m2t

Ionela Pascu - Nu imi stie nimeni focul din inima mea



“Vezi, inca exista un loc in mine unde amprentele tale inca mai exista, saruturile tale inca persista, iar soaptele tale inca sunt ecou in mintea mea. Acesta este locul in care o parte din tine va fi intotdeauna o parte din mine.” - Gretchen Kemp

sâmbătă

E per te



foarte frumoasa poezia iulia ..
Vlad Bălan despre dor
Amintire

Totul a fost doar un vis,
Nu eşti a mea, tu eşti a lui,
Mă simt lovit, mă simt respins,
Cu toate fortele în luptă
Şi totuşi el fără de arme,
Cu uşurinţă m-a învins.
Totul a fost o-nchipuire,
Te pierzi şi laşi în urmă dor,
Doream o şansă în iubire,
Visam să-mi spui şi mie da,
Şi-ţi jur că nu-i deloc uşor
Să fac din toate-o amintire

Vise

Încerc să zbor,
Să te privesc de sus,
Dar gust din realitate şi cobor,
Aş vrea să mai vorbim dar nu-i nimic de spus...
Mă culc pe-un nor,
Visez un câmp de flori,
Pe care lângă tine mor,
Pe care lângă mine mori...
Încerc din nou să zbor,
Dar nu mai reuşesc,
Aripile-mi sunt grele şi mă dor,
Spre cer în lacrimi tot privesc...
Să te iubesc n-a fost usor,
Şi să te uit mai greu a fost,
Dar chiar şi-acest sfârşit mă prinde visător,
Şi-aş vrea iar să iubesc, dacă mai are rost..

Vei fi tu
nu e vorba de iubire
stiu ca nu te mai iubesc
dar ne leag-o amintire
ce mi-e greu s-o depasesc.
n-a fost vorba de iubire
cel putin din partea ta
ci o mare amagire
napustit-asupra mea.
si privind la viitorul
ce ne prinde pe-amandoi
simt si lacrima si dorul
de la unul dintre noi.
sincer am o banuiala
ca acela as fi eu
prins la pat zacand de boala
si de inima mereu.
dar mai stiu ca e posibil
sa fii tu in locul meu
personajul mai penibil
realizand ca nu e zeu.
nu stiu sigur dar ma trece
cate-un gand ca vei fi tu
fata cu inima rece
ce-si va plange suflteu'

Din lacrimi

Of! ce greseala ai facut,
Ai luat in gluma visul care
L-am construit cu-asa dorinta,
Din lacrimi de la fiecare...
Cum ai putut sa stingi lumina,
Eu drumul cum sa-l mai gasesc?
Nici nu mi-ai spus a cui e vina,
Spre ce directii sa pasesc?
Sa te mai caut ce rost are?
Increderea e la pamant,
Tu m-ai mintit, si-ai pus in gluma
Iubirea ta sub juramant...
Caut in suflet o greseala,
Sa vad poate-s de vina eu,
Dar am pornit asa frumos,
Sa vad ceva imi este greu...
Asa mi-ai spus si bucuroasa,
In brate m-ai cuprins si stiu,
Ca de-ai dori sa ma strangi iara,
Din nou cu tine-as vrea sa fiu...
Asa frumos, visul acesta
Mi-e ca o mangaiere-n gand,
Se intreaba pana si parintii
De ce eu ma trezesc plangand.
E acest dor ce ma framanta,
Nu stiu de ce este asa,
In noapte amintirea canta,
Dar ziua-mi fura linistea...
Of! ce greseala ai facut,
Ai luat in gluma visul care
L-am construit cu-asa dorinta,
Din lacrimi de la fiecare...