...pe mine...mă urăsc...

urăsc...urăsc tot ceea ce sunt şi tot ceea ce nu voi fi niciodata, urăsc toate clipele vietii mele, chiar şi pe cele frumoase pentru că toate m-au adus încetul cu încetul în prezentul ce m-a distrus definitv
urăsc trecutul pentru că n-am facut nimic, urăsc prezentul pentru că am iubit şi cred că nu aveam dreptul, urăsc viitorul pentru că nu-mi va mai aduce de acum decât durere, dar rămâne o mică speranţa...poate voi muri şi durerea va fi mai scurtă...
urăsc până şi moartea care m-a refuzat de atâtea ori, rânjind la mine şi urlând că n-am suferit destul, că n-o merit..
urăsc iubirea pe care am căutat-o toată viaţa şi atunci când am găsit-o m-a făcut să doară mai mult decât indiferenţa, ura, ipocrizia şi toate lucrurile de care fugeam până atunci... tocmai ce credeam că-mi va face bine mi-a facut cel mai mare rău...mi-a luat voinţa de a trăi, de a merge mai departe...pentru ce? pentru a suferi, pentru a plânge mai singură decât am fost vreodată? oare de ce esti mai singur în doi decât singur?
ar trebui să te urâsc...dar nu pot decât să te iubesc...şi normal, mă urâsc pe mine pentru asta.
mă urăsc pentru slăbiciunea de a fi iubit, pentru că nu mă pot opune, pentru că nu-mi mai pot trăi visul frânt de data aceasta definitiv.
toate au un rost, toate au un scop? totul se întâmplă pentru un motiv? care? ..nu mi-a ieşit...nici moartea nu mă iubeşte...să trăiesc? ce? sau probabil trebuia să existe persoana aceea gata să se sacrifice mereu pentru visul celorlalţi, să-i ajute, să-i întărească...probabil...dar cât voi mai putea face asta? sau este ultimul sacrificiu şi cel mai dureros?
urăsc.......şi simt un imens izvor de ură înăuntrul meu, dar nu pot să mă urăsc decât pe mine, ştiu că merit...dacă iubirea m-a făcut să sufăr, poate ura mă va face fericită...
cei egoişti întotdeauna obţin ceea ce vor, tu ai obţinut iubirea mea, eşti puternic şi te admir pentru asta, măcar tu iţi poţi urma visul chiar dacă preţul sunt eu...măcar îmi iese şi mie ceva bine...
poate trebuia să trăiesc ca să-ţi văd zborul până la capăt să mă pot bucura pentru tine...aş fi vrut să zbor alături de tine, dar mi-ai frânt aripile, am învaţat lecţia: fiecare zboară pentru el ca să nu piardă timpul în conversaţii inutile cu partenerul de zbor, ca să nu cumva să se abată de la drum...

te iubesc şi te voi iubi, mă urăsc şi mă voi urî pentru că înca o dată am crezut în imposibil…