Cu-minte de barbat...

Femeile sunt tare ciudate. Le minţi se supără, dacă le spui adevărul nu le convine. Nu le bagi în seamă eşti insensibil, dacă te interesezi de ele le iei spaţiul. Vrei să ajuţi le iei independenţa, nu vrei nu eşti acolo când au nevoie. Dacă le asculţi o faci cu motive ascunse, dacă nu eşti un egoist căruia nu îi pasă. Multă răbdare trebuie cu surprizele de care sunt pline... dar uneori merită. Nu cred că le suportăm toanele lor şi nici ele nu suportă defectele noastre fără să aibă vreun interes. De orice fel o fi, tot la nişte egoism se ajunge. Cinic? Poate. În mod sigur mi s-a sictirit să văd că vorbele sunt mai importante decât faptele, deşi toată lumea pretinde contrariul. Eu am făcut progrese, măcar nu mai cred în poveştile care mi se îndrugă. Eu fac altfel, acord un pic de încredere pe credit. Dacă mi se întoarce cu dobândă, mi-am scos investiţia. Dacă nu, asta este, măcar nu a fost cine ştie ce mare investiţie. Esenţialul este să nu ai cine ştie ce aşteptări. Nu cred în dragoste, n-am nici un motiv. Dar sunt deschis posibilităţii de a mă înşela, ar fi o schimbare plăcută. Ce vor femeile? În lipsa unor dovezi concludente pentru contrariu, să fie minţite frumos...