O zi dulce...

Doctore, deschide fereastra, sa intre vazduhul peste noi.- De ce ma numesti astfel ? Stii doar ca nu sunt doctor.- Fiindca ma doare sufletul... Simt ca avându-te aproape, ma vindec de singuratate. Lasa-ma sa te numesc astfel, altfel nu mi-as putea deschide sufletul...si am atâtea zagazuri in calea puhoiului de lacrimi, neplânse, dar izvorâte din atâtea cuvinte nespuse, neauzite, din atâtea dureri, ce sunt si nu sunt ale mele ...- Bine, spune-mi cum vrei...Mi-ar fi facut bine, sa te aud spunându-mi pe nume. Depersonificarea mea, imi pare iar o instrainare, dar daca te simti mai bine asa...iti fac jocul...- Doctore, nu-mi transmite starea ta de insingurare...Nu te depersonific, asa cum spui, stiu sa-ti spun si pe nume, dar n-o pot face acum...cu apelativul acesta imi esti mai aproape, si am nevoie de un doctor de suflet...- Oare eu sunt doctorul, sau tu? Cuvintele tale, vocea ta sunt pentru mine leacuri de neinlocuit...Vezi, parca ar fi intre noi un fluid sonor ce curge când de la tine inspre mine când invers...Asa, ca o multumire - vecina cu linistea...Nici nu stiu cine este cu adevarat doctorul in povestea asta a noastra...- Sincer ?! Nici unul dintre noi. Nici bolnavi –bolnavi nu prea suntem...dar hai, ramâi tu, in rolul de doctor, esti mai mare, ai mai multa experienta...si apoi , vreau sa ma alint ca o pisica... blânda, ca o felina domestica...- Hai, hai...ca stiu eu cât de domestice sunt felinele, când nici nu te astepti scot ghearele... In fine, accept, sunt doctorul, de vindecat asa pacienta cum esti, cred ca tu ma vei vindeca pe mine. Asta faci de când te stiu, umbli numai cu vorbe bune printre supararile mele... Ma vindeci de neincredere, de singuratate...de indoiala ce –mi tot atine calea printre oameni si fapte...- Doctore, m-ai ametit de când te tot invârtesti in jurul patului meu, n-ai obosit ? Ia-ti un scaun si stai intr-un loc.- Nu-mi place sa stau pe scaun, ai dreptate ma invârt in jurul patului tau, in speranta ca te vei da putin intr-o parte sa pot sta si eu... Imi plac mâinile tale, mângâierea lor e plina de povesti... Stiai ca mâinile tale stiu povesti de iubire ?- Doctore, fii serios ! Sunt o pacienta contagioasa, nu ma atinge... Nu-i cazul sa-ti lipesti buzele de mâna mea, m-ai face sa te mângâi, as trece bariera dintre vis si realitate...suntem in poveste , nu ?- Niciodata n-ai vreme de realitate...Despre ce vis vorbesti ? De câta vreme stam treji amândoi ?De câta vreme strabatem singuratatea amagindu-ne ca am fi impreuna ?- Ce faci, in loc sa ma vindeci , ma imbolnavesti de indoiala ? - Chiar crezi ca pot eu sa te vindec ? Crezi ce spui ? Tu nu vezi ca sunt mult mai bolnav ca tine ? Am obosit sa stau pe scaun si sa te privesc, daca tot crezi ca nu e vremea sa trecem peste linia orizontului , lasa-ma pe mine in pat si treci tu pe scaun.- Doctore, te intreci cu gluma ! Sunt , totusi de acord. Schimbam locurile, rolurile, voi sta eu pe scaun.- N-ai putea sa scoti scaunul din decor ? Este prea inghesuit peisajul si cu amarâtul ala de scaun pe care tocmai vrei sa te asezi.- Incepi sa ma superi ! Ai vrea sa scoatem scaunul din decor, tragând nadejdea ca, obosind, am sa ma asez in cele din urma in afurisitul ala de pat bolnav...Da, patul e bolnav...bolnav de nervi. Daca iti fac pe voie si scot scaunul din decor, vei obosi privind-ma cum ma fâtâi pe aici ca un titirez...- Hai sa incercam. Uita-te in ochii mei. Sa vedem daca o sa –ti mai arda sa defilezi asa de colo - colo...- Poftim , ma uit. Si ce daca ma uit ? Crezi ca nu stiu ce privire hipnotica ai ? Tu se pare ca ai uitat ca ochii mei sunt oglinda ochilor tai...Hipnoza destinata mie, te-ar adormi pe tine... Adormit nu-mi mai esti de nici un ajutor. Am nevoie de tine treaz, lucid ! Doctore, nu ma pacalesti ...- Imi ies din fire cu tine, ce tot imi spui “ doctore, doctore...” când vezi destul de clar, ca eu sunt bolnav de tine, când stii ca esti medicamentul de care am nevoie...- Gata, gata... ai dreptate. Trebuie sa ne vindecam amândoi. Fara medicamente, fara bisturiu...Ce temperatura ai tu ?! Tot 45? ? 45? ale tale + 45? ale mele fac 90? , suficient pentru un incendiu....Ori eu nu prea vreau sa iau foc...om scapa noi de boala, dar la temperatura asta putem scapa, definitiv si de noi...mai avem ceva treaba in lumea asta...nu-i cazul sa vedem o flacara si un morman de cenusa....Hai sa gândim la rece... Sa facem rost de un soi de gheata !- Pe arsita asta tu, vrei sa gasesti gheata ? Unde ? Nu vezi ca parca s-au aprins si peretii ?- Domn doctor, parca s-au aprins...dar nu s-au aprins...Gheata de care vorbesc se numeste – luciditate ! Asa ca , jos din pat...scot patul din decor...pun pe jos niste maracini...daca nu stii ce-i levitatia, vei cam sângera...dar sigur te vei racori...- Ai niste idei... auzi, maracini ! La temperatura asta, n-as simti nici piroane infipte in podea...- Scot si peretii din decor... Te iau de mâna si mergem in poiana, la fântâna cu ciutura . Tragem o betie cu apa. Vedem noi apoi, daca om mai fi sau nu bolnavi.- Ce spui soro, apa chioara crezi ca o sa ma vindece de tine ?- Apa nu e chioara... Apa este mult mai desteapta decât iti inchipui tu...Te-ai gândit vreodata ca apa noastra stie chimie ?- Orice apa stie chimie...nu dizolva apa aproape totul ?- Apa, cuvântul acesta numai in limba româna stie formula chimica a apei...- Iar te joci ?- Vorbesc serios, nu ma joc de loc. Formula chimica a apei este H20 , dar este vorba de H – O – H, litera A este asezata simetric in jurul literei P ca in formula chimica...si apoi litera A , fiind prima in mai toate alfabetele...este numarul 1 intre litere – sunete...intâmplator sau nu, greutatea atomica a Hidrogenului este 1...si a Oxigenului este 16...dar litera P ocupa si ea, poate tot din intâmplare pozitia 16 in câteva alfabete ale limbilor vorbite si azi... Si ca sa vezi ce cuvinte destepte avem...o sa-ti spun si povestea cuvintelor OM si POM...- Cunosc si astea chimie ?- Cam da...Corelând toate literele elementelor chimice, tinând cont si de izotopi, stim deja ca litera P, este Oxigenul...element comun omului pentru a trai, dar si pomului care il produce... Nu mai stiu acum exact...nu-s tocmai un manual de chimie...dar litera O este parca un izotop al carbonului si M parca un izotop al oxigenului...Dupa ce ne intoarcem din fantezie o sa-ti spun exact...Pâna atunci, hai sa bem apa desteapta, stam sub pomul acela inflorit...si-am sa-ti spun cele mai frumoase povesti , pe care le stiu mâinile mele când te ating...