Rătăcind prin imaginar...

Chiar credeai că poate dura la nesfârşit ?
Ce nu ştii este că doare… să simţi, să doreşti, să visezi…
Doare.. E ca un blestem, il simţi întruna… de fiecare dată te întorci la el. Credeam că pentru prima dată în noaptea aceasta voi uita, dar e o utopie.
Îmi încep călătoria în imaginar, poate voi găsi aici uitarea, sau poate mă va găsi ea, oricum ar fi mai am doar speranţa că se va întâmpla.
Dacă mă auzi, dacă ma vezi.. să ştii că Te caut, şi Te vreau, şi Te doresc.
Găseşte-mă !