O scrisoare pe care poate nu o vei citi niciodată! Nu ştiu dacă mă va lăsa inima să ţi-o trimit. Şi chiar dacă aş vrea să ţi-o trimit nu aş şti unde! Unde eşti? Habar nu am! Rătăceşti pe undeva prin lume sau poate deja m-ai uitat şi ai o viaţă acolo şi eşti fericit.

“Iubitul meu ,dulceaţa mea amară...

Ce bizar mi se pare să îţi spun aşa acum dupa 5 luni..de la despărţirea noastră..Altă dată mi s-ar fi părut ceva natural , acum îmi este greu. Am aşteptat un semn de la tine mult timp şi semnul nu a venit. Într-o zi am sunat la telefon...nu şti era data de 2.. M-am repezit la el simţind că parcă la celălat capăt vei fi tu...
-Alo?
-…………….
-Alo??????
-……………. Ton de ocupat...tăcere...

Erai tu oare? Sau mintea mea o ia razna. Am crezut pentru o clipă că nu ai avut curaj să vorbeşti. Vroiam să-ţi spun că încă îmi este tare dor de tine... Nu de asta am nevoie! Ştii de ce aveam nevoie atunci? De tine... Nu îmi trebuia altceva... Dar te-ai gândit o clipă la mine ? Măcar o secundă înainte să-ţi faci bagajele şi să ieşi pe uşa sufletului meu.... Te-ai gândit? Acum ai putea să-mi spui că te-ai gândit! Ce fel de om eşti ? Eu nu te recunosc . Nu eşti omul pe care l-am iubit cu toată fiinţa mea. Zici că ai făcut-o pentru noi! Eşti sigur că nu ai făcut-o pentru tine? Pentru că eşti laş , pentru că eşti egoist????

M-ai lăsat singură, înnebunită de durere, dezamăgită, pustiită, fără poftă de viaţă , absenţa ta m-a îmbolnăvit! Nu era o boală ce putea să fie vindecată. Era mai degrabă o durere fizică aproape constantă. Nu mă lasă o clipă să răsuflu. Tot timpul îmi aduceam aminte de zilele, nopţile în care ne făceam planuri , în care visam amândoi cum va fi viaţa noastră de acum înainte.
Mai de mult mi-ai spus că eşti egoist dar eu nu te-am crezut! Cum ai fi putut fi egoist când erai în stare de orice pentru mine. Ai fi mutat şi lumea din loc numai să mă faci să zâmbesc... Mult timp! Dar atunci au trecut într-o clipită. Am pus toate amintirile într-o cutie! Mai ştii când ne plimbam ? De fiecare dată când trec pe acolo văd şi locul în care ne-am pozat pentru prima dată. Eram atât de fericită..

Explicatii? Nu ştiu dacă sunt explicaţii dar aş vrea să-ţi povestesc.
Tu erai….TU! ....Ce drag îmi eşti când zâmbeşti! Păreai fericit... Eu ce mai caut aici?.... Nu era locul meu....... TU numai erai al meu!...... Eu o sa fiu a ta întotdeauna...

M-am săturat! Numai vreau!

Acum voi fi fericită! Voi avea şi copii şi îmi voi trăi viaţa alături de un om care mă va face fericită şi îmi va oferi siguranţa şi căminul de care am nevoie..linişte...