gândesc raţional..
oricum nu aveai cum să mă înţelegi..
şti mă gândesc la tot ce mi.ai propus să.ţi ofer
..şi mă întreb oare un zâmbet ţi.ar face inima să tremure
.. un simplu gând..
aş încerca să opresc o clipă sau măcar să o apropii mai mult de sufletul meu...
a fost o cearta stupidă (dacă o pot numi astfel..îmi dai voie să o numesc astfel)
..doar mi.ai spus că te.ai enervat
..eu îţi spun să nu îndrăzneşti să faci pe indiferentul pentru că ştiu că simţi ceva pentru mine
...iar tu spui..
nu simţi doar ceva
..eu...
eu am încercat să fug să mă ascund...
de o altă zi..o nouă zi în viaţa mea
..să îţi mărturisesc că ai putea să îmi lipseşti…lipseşti
...tu nu înţelegi...
apoi să nu uiţi că nu te cunosc..că eşti imprevizibil..
eu zâmbesc amar
..doar fiecare clipă care trecea ne desparte
..seara..mă culc cu lacrimile pe obraz
..recunosc..
deşi raţiunea dictează mereu sentinţa: o să pleci din gândurile mele..aşa am ajuns să nu mă agăţ de o speranţă firavă.. poate o să înţelegi...
o să vezi că aşa sunt eu...
că doar tu şti cum sunt..
am ucis partea din mine care a avut vreodată încredere în cineva..
prin indiferenţă..ignoranţă..egoism…
ce bine că nu suntem faţă în faţă..
puteai fi motivul pentru care aş fi riscat, pentru care aş fi sfidat totul..
atât de rar mi.ai vorbit despre tine că acum îmi eşti cel mai apropiat străin..
am trăit unul lângă altul înainte de-a face cunoştinţă..
nu contează, poate aşa se cunosc doi oameni..
nu ştiu nimic despre mine, poate tu ai văzut mai bine..
şi te rog să taci, să nu zici nimic din ce vezi la mine ca nu cumva să cred că ai ajuns la capătul căutărilor..
emoţie ce te încearcă...
ai plecat
..seară de duminică..