vine ziua mea..

“Inima-i o taină”

spuneau spiriduşii

Dreptate aveau spiriduşii spunând
Că inima de om e-o taină
Căci ei, nu numărau anotimpuri în gând
Şi nu-i ajungea din urmă o toamnă
Se zbenguiau prin veacuri fără ştire
Căci se credeau nemuritori
Nu au aflat ce-nseamnă iubire
Şi neavând aripi, totuşi să zbori.
Nu au simţit ce scurtă-i o noapte
Când buzele-ţi stau pe sâni voluptoşi
Şi trupu-ţi se-mbată sorbind numai şoapte
Şi icnete scurte, iubirea din ochii frumoşi.
Nu au pătruns în inimi vreodată
Să caute în om culcuşul iubirii
În care tresare şi doarme o fată
Ce-şi simte iubitul şi-i simte fiorii
Nu se gândeau că viaţa-i descântec
Că pentru om e un vis efemer
Dar care renaşte sădită în pântec
Şi că iubirea ce-o poartă venită-i din cer
Dar ei s-au dus şi spiriduşi şi zâne
Doar în poveşti mai sânt, frumoasă doamnă
Şi-n lume, omul muritor rămâne
Să numere iubiri, să mai adauge o toamnă.