Eşti...

Eşti tu?
În foşnetul de frunze
căzute sub un tei,
în şoapta de pe buze
sau în dulceaţa ei?
Tu eşti !
E glasul tău în noapte
sau vîntul îmi răsună?
Miroase a mere coapte
sub albul trist de lună.
Eşti tu?
Un trup în legănare,
o luntre printre valuri,
o umbră-n depărtare
tînjind s-atingă maluri.
Tu eşti!
Venit din depărtare
în seara mea din urmă
Sau eşti o arătare
un vis ce-n zori se curmă?