am trecut multe dimineţi în care mi.am spus că am de urcat munţi.. am de străbătut văi..şi nu odată am fost încercată de sentimente..să nu ştii încotro pleci.. ce te aşteaptă..să nu şti încotro să priveşti.. fiind lipsită de siguranţă.. să vezi lucrurile altfel decât ţi.ai fi dorit să le vezi .. să nu înţelegi de ce sunt aşa.. e greu să treci peste zile şi nopţi.. când cei din jurul tău citesc pe faţa ta oboseală şi tristeţe.. şi toată lumea observă absenţa ta.. cu toate acestea eu am rămas o fereastră deschisă spre zborul visurilor noastre..
de multe ori am căutat ceva care să mă împlinească, nu ştiam ce caut..departe de tine.. fără tine m.am simţit singură şi străină, nu ştiam de ce.. uneori mi se părea că nu am nici un rost pe lume, nu ştiam ce.i de făcut.. dar DINCOLO de frământările mele m.am lovit de acel dor..ce mereu îmi arunca gândul spre tine.. DINCOLO de zi.. era noaptea ce mă îndemna să te visez.. DINCOLO de cuvântul meu era tăcerea ta ce poartă durerea din mine ascunsă în sufletul meu.. ecoul tău se prelinge pe pereţii camerei ce.i citesc noapte de noapte cu ochii scăldaţi în lacrimi.. caut rătăcind singură prin amintiri prăfuite de luni trecute departe de tine.. inima mea se zbate vrând să evadeze din această închisoare a căutării.
Te caut - nu te găsesc.
Te întreb unde eşti - nu îmi răspunzi.
mintea mă îndeamnă să.mi termin căutarea, dar inima îmi spune să rămân pentru că ea ştie foarte bine că tu exişti..
şi astfel sentimente strivite, speranţe neîmplinite.. renasc. cu inima rănită, sângerând cu picături ale unei iluzii sfâşietoare...eu încă te caut...

Tu, caută.mă în povestea ce a plecat ieri în alt vis.. şi trezeşte.mă din el..
priveşte şi răspunde la chemarea mea.. fă în aşa fel încât gândul să se încâlcească şi să nu mai dorească să plece..
Tu caută.mă, nu întreba de ce las mereu în urmă rânduri.. nu fac altceva decât să construiesc în visul meu un sentiment cu noi gânduri.. construiesc în visul meu..lumea noastră.. aşa o să ştii că exist...! şi dacă te.aş găsi cândva, aş vrea să te păstrez.. am loc destul în inima mea.. în braţele tale aş vrea mereu să visez.. să.mi mângâi obrazul încetişor.. să caut lung în ochii tăi blânzi dacă mi te asemeni; dacă eşti tu cel visat, sau doar o aventură.. ochii îmi spun ce zace în sufletul tău.. iar tu vei afla dacă sunt eu cea pe care ţi.ai dorit.o sau dacă pleci din nou să cauţi altceva!
..dar până atunci nălucă sunt eu de atâta căutare, sau poate de.o prea lungă aşteptare într.un frig pustiu, încerc să mă agăt cu fiecare pas cel fac de.a ta umbră ce.mi dispare ... strig, disper şi ... doare, încotro te duci şi de cine fugi ... nu te cunosc, nu îţi vorbesc, doar te iubesc ... dar tu m.alungi şi fugi ... te joci şi iar te.ascunzi .. sunt doar eu şi acest frig pustiu … te aud, te simt şi te iubesc, dulce şi amară umbră …

să te mai caut??
..de.aş putea măcar să.ncerc … şi dacă ai fi tu acela...nu vreau nicicând să te uit...şi dacă aş fi eu ceea ce ai dorit, să rămânem mereu împreună..