m.am trezit într.o dimineaţă cu presimţirea că ceva se va întâmpla între noi..ţi.am zis atunci ce simt dar tu ai negat totul.. credeam enorm în tine aşa că mi.am zis să nu mă încred în inima mea .. să mă încred în tine.. căci tu erai acel ceva minunat.. nu am crezut niciodată că o să te zăresc doar pentru o clipă.. că o să dispari.. îmi amintesc cu drag de clipa când te.am zărit prima dată.. când m.am îndrăgostit de tine.. de atunci mi.am tot dorit să te zăresc.. mi.am dorit din inimă să te cunosc.. să ajungi să mă cunoşti aşa cum sunt eu cu bune şi rele.. fără să ţi cont de altcineva.. vroiam să mă descoperi.. astfel imaginaţia şi firea mea nebună a luat.o razna.. am prins curaj să.ţi vorbesc..să.ţi fac mărturisiri.. să capăt treptat încredere oarbă în tine, chiar dacă între noi era o distanţă enormă atitudinea ta mi.a dat curaj să mă agăţ de vise şi speranţe..
eşti încă prezent în visele mele ..

n.ai vrut să ajungi să mă cunoşti..poate de frica unor deziluzii..

este de ajuns să ştii că undeva, nu prea departe, este cineva pentru care TU reprezinţi tot ce e frumos..
şi mie vântul îmi fură o lacrimă.. e lumina trecutului.. o clipă şi apoi, nu mai contează... adierea vântului de octombrie mă face să simt vibraţia dragostei ce ne.o legat cândva.. strigătul inimii tale se aude încă în gândurile mele trimise departe ..încă îngân cuvintele tale rostite odată, care acum stau să se reverse în negura uitării.. în fiecare noapte încerc să te mai simt aproape de mine.. şi doar un vis îmi mai şopteşte că şi tu mă iubeşti la fel de mult cât te iubesc şi eu... dar vântul bate, doar amintirile îmi mângâie faţa, mă simt singură.. departe de tine..şi doar cuvintele se regăsesc în adâncul sufletului meu...
fără tine mă simt pe un drum fără sfârşit.. un drum care parcă nu se mai termină niciodată... încerc să merg mai departe, dar totul mi se pare un abis... în care mă tot afund şi oricât aş încerca să mă înalţ, simt că nu mai am scăpare..
am stat mult să mă gândesc ce trebuia să fac să ajung mai aproape de inima ta..mă doare că nu am reuşit să îmi dau seama .. ce lipsea.. ce lipseşte între noi.. ca noi să fim împreună.. poate că aşa ne e scris, să fim departe... unul de altul... şi să iubim prin suferinţă..
Am nevoie de tine... am să adorm cu tine în fiecare seară în visele mele şi dimineţile am să mă trezesc..fără tine raza mea de soare.. doar visele mele vor fi pentru mine un gând cald căci tu ai fost TOTUL pentru mine.. şi visele nu.mi pot fi furate.. nici măcar vântul nu mi le poate împraştia.. iar eu pentru tine am să rămân un fulg în palma ta.. aşa cum mi.am dorit în prima clipă când te.am cunoscut.. aşa cum ţi.am mărturisit în acea clipă..