mi se incalcesc din nou gandurile in cap, visez .. beau ness cu lapte pe banda rulanta si astept sa se intample ceva. “Astept” e doar un fel de a spune pentru ca nu stau... caut sa fac orice, numai sa nu am timpi morti, dar in timp ce ma invart in stanga si in dreapta, astept..si ce astept? inca nu stiu.. asa ca astept..poate vine si raspunsul asta..ar trebui sa fiu multumita cu ce am, cu ce sunt, cu ce am facut.. sau poate recunoscatoare caci intotdeuana este loc de mai bine..mereu imi zic ca pentru ce ai facut si cine esti pana la un anumit punct in viata, ar trebui sa fii mandru, impacat cu tine.. da, constient ca poti mai mult, ca limitele trebuie mereu intrecute, insa impacat cu realizarile de pana atunci...
acum, in fata calculatorului, dupa.amiaza de marti, deprimata, scriu si mananc banane pe banda rulanta.
imi traiesc deprimarea “Ce naiba fac? ce naiba fac cu viata asta?”
acum, in fata calculatorului, dupa.amiaza de marti, deprimata, scriu si mananc banane pe banda rulanta.
imi traiesc deprimarea “Ce naiba fac? ce naiba fac cu viata asta?”
in toata debandada din capul meu, nu sunt nefericita, ci mi.e chiar bine.
lipseste ceva doar . . .lipseste cineva la pieptul cui sa ma cuibaresc si sa adorm asa, printre cearsafuri, cu amintirile din Italia in nari si cu soarele care se izbeste in geam si in pleoapele mele in fiecare dimineata..calda dar rece in sufletul meu..
nu stiu daca asa este sa fie, daca exista destin, daca vorba populara ca “ce este al tau e pus deoparte” este adevarata sau daca tot este doar autosugestie, automimpunere, o serie de auto.ceva.uri .. stiu doar ce mi se intampla.. si nu mi se pare dtrept..
In ultimele luni parca toata energia imi era concentrata inspre “a astepta”, a astepta sa se termine anul, a astepta sa inceapa 2010, a astepta sa se intample ceva.
cred ca mi.am repetat de atat de multe ori ca 2009 este anul marilor schimbari, incat mi s.a impregnat in fiecare por, in fiecare rid, in fiecare celula, intr.atat de mult incat schimbarile, mari sau mici, depinde de unde le privesc, au inceput sa se rostogoleasca peste mine ca pietrele la vale.,.asa se insira zilele, saptamanile, lunile anului asta, asa se insira si schimbarile mele, ca niste margele pe o panglica colorata...doar ca nu le vad rotunde..si nici roz..
daca sunt mai fericita?
nu stiu.. nu as putea sa spun.. cred ca fericirea uneori, chiar daca ne loveste, uitam sa o traim. o apreciem mult mai bine de la distanta, dupa ce timpul s.a scurs, amintirile s.au cristalizat si, daca mai da si tristetea peste noi, avem termen de comparatie imbibat cu disperare care sa ne aduca aminte ca odata, demult, am cunoscut si fericirea.
e cert ca nu sunt mai increzatoare..si nici mai indrazneata.. nu mai este loc de indrazneala in ceea ce ma priveste..sunt doar mai convinsa ca niciodata ca nu o sa fiu frumoasa si nici faimoasa.
Pana atunci . . .astept.. noptile nu se pierd si gandurile nu se uita..
LAURA PAUSINI - COME SE NON FOSSE STATO MAI AMORE
Asculta mai multe audio Muzica
lipseste ceva doar . . .lipseste cineva la pieptul cui sa ma cuibaresc si sa adorm asa, printre cearsafuri, cu amintirile din Italia in nari si cu soarele care se izbeste in geam si in pleoapele mele in fiecare dimineata..calda dar rece in sufletul meu..
nu stiu daca asa este sa fie, daca exista destin, daca vorba populara ca “ce este al tau e pus deoparte” este adevarata sau daca tot este doar autosugestie, automimpunere, o serie de auto.ceva.uri .. stiu doar ce mi se intampla.. si nu mi se pare dtrept..
In ultimele luni parca toata energia imi era concentrata inspre “a astepta”, a astepta sa se termine anul, a astepta sa inceapa 2010, a astepta sa se intample ceva.
cred ca mi.am repetat de atat de multe ori ca 2009 este anul marilor schimbari, incat mi s.a impregnat in fiecare por, in fiecare rid, in fiecare celula, intr.atat de mult incat schimbarile, mari sau mici, depinde de unde le privesc, au inceput sa se rostogoleasca peste mine ca pietrele la vale.,.asa se insira zilele, saptamanile, lunile anului asta, asa se insira si schimbarile mele, ca niste margele pe o panglica colorata...doar ca nu le vad rotunde..si nici roz..
daca sunt mai fericita?
nu stiu.. nu as putea sa spun.. cred ca fericirea uneori, chiar daca ne loveste, uitam sa o traim. o apreciem mult mai bine de la distanta, dupa ce timpul s.a scurs, amintirile s.au cristalizat si, daca mai da si tristetea peste noi, avem termen de comparatie imbibat cu disperare care sa ne aduca aminte ca odata, demult, am cunoscut si fericirea.
e cert ca nu sunt mai increzatoare..si nici mai indrazneata.. nu mai este loc de indrazneala in ceea ce ma priveste..sunt doar mai convinsa ca niciodata ca nu o sa fiu frumoasa si nici faimoasa.
Pana atunci . . .astept.. noptile nu se pierd si gandurile nu se uita..
LAURA PAUSINI - COME SE NON FOSSE STATO MAI AMORE
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu