o poveste nu poate fi uitata, nu poate fi stiuta in intregime nici macar de cel care o traieste..cel care o traieste nu poate exprima prin cuvinte sentimentele experimentate de mintea si sufletul sau. exista povesti care le traiesti o singura data in viata, povesti care te schimba radical, povesti care se pot intinde pe toata perioada vietii...sau doar pentru o ora. aceste povesti sunt formate din diverse capitole si se desfasoara lent..ne ramne doar sa ne inzestram cu rabdare .. chiar daca dorim cu ardoare sa sarim peste capitole, ne este imposibil deoarece ii este dat sa se intample. un astfel de capitol in viata mea poate fi dorit sau nedorit. dorit...pentru ca inseamna o lectie noua si o alta fila in istoria vietii mele , iar nedorit din pricina sentimentelor ce le implic, sentimente de care doresc sa scap si care dor.. daca aceasta intamplare care imi da toarcoale se va desfasura, daca acest capitol mi se va arata, voi avea din nou acel foarte cunoscut gol in strafundul sufletului meu si zile la rand voi medita incontinuu sperand sa treaca cat mai repede ..noptile nedormite se vor intoarce cu aceasi intensitate bine cunoscuta..urasc acest gand..nou de schimbare in viata mea.. de schimbare radicala.. daca acest capitol va exista, ziua de maine va fi o asteptare.. asteptare dureroasa a urmatorului capitol inca negandit si neimaginat, necugetat si nou..totusi exista posibilitatea de ami descarca sufletul prin urlete pline de durere in timp ce as vrea sa uit.. sa zmulg durerea din sufletul meu si sa imi doresc sa nu fie adevarat.. imi amintesc sentimentul de euforie pe care l.am trait si care m.a facut sa plutesc parca pana la urmatoarea mea destinatie.. dar acum ..urasc acel sentiment.. sper doar sa ma insel.. e grea asteptarea.. si mai greu e de acceptat raspunsul..