Ce poate fi mai grea decat singuratatea? Ce poate fi mai dureros decat pierderea?
Ce poate fi mai infricosator…decat intunericul? Si ce poate fi mai adanc…decat suferinta?
Stau pe marginea gandurilor si privesc in departare…sperand sa simt totusi apropierea…
Astept un semn, o licarire, o soapta sau un sunet…poate doar o privire…
s.o simt cum se aprinde si se transforma in dorinta…in iubire…in traire…
Dragostea... este o a doua viata. Ea creste in suflet, iti incalzeste venele si bate ca o inima. Indeparteaza dragostea de pe pamant si dintr.o data totul va fi un mormant. Pentru ca doar dragostea-i eterna, doar ea, nicicand nu moare...
Dacă îmi place cum arăţi azi, vin şi îţi spun asta, ca să ştii şi să ai o zi mai frumoasă.Dacă îmi place felul tău de a fi, mă opresc într.o zi din discuţiile noastre interminabile şi îţi spun că mi.e drag de tine, că îmi place să fiu în preajma ta.Dacă vreau să vii cu mine, îţi explic cât de important ar fi asta pentru mine.Şi nu mi.e doar uşor să fac asta, mă bucur chiar că o fac, pentru că cineva te place şi cred că te.ai bucura să ştii asta.Şi atunci dacă vreau să.mi petrec viaţa alături de tine, de ce să nu ţi.o spun? Dacă eu cred că te voi iubi dacă mă vei lua de mână, de ce să nu te opresc într.o zi din drumul tău cotidian ca să îţi spun asta?Când eram mică lumea m.a învăţat că e umilitor, că te pune într.o lumină proastă, că vai! dacă te refuză cum vei mai putea da ochii cu el, cu lumea? Nu trebuie să laşi să se vadă că îl placi! Unde ţi.e mândria? Doar n.ai nevoie să cerşeşti iubirea lui!Şi lui îi spun: n.o lăsa să citească în ochii tăi că ţi.e dragă! E ruşinos să.i spui că vrei să fie a ta.Aşa că vom trece veşnic în grabă unul pe lângă celălalt, ascunzându.ne privirea de teamă să nu ne trădeze, cu conştiinţa încărcată de un sentiment care ne atrage oprobriul public şi pe care nu.l putem mărturisi fără să fim înfieraţi cu semnul ruşinii.Da, pesemne că e foarte umilitor să-i spui cuiva că.l iubeşti sau să fii părăsit, de vreme ce sunt toţi oamenii aşa de înverşunaţi în acest sens.Şi atunci de ce în adâncul sufletului meu mi se pare minunat să iubeşti şi cred că pentru nimic în lume nu ar trebui să te simţi umilit pentru asta? Dragostea n.ar trebui să se transforme în ură. Şi atunci de ce se întâmplă aşa? De ce omul care ţi.a fost cel mai apropiat din lume, pe care l.ai descoperit în toată goliciunea lui sufletească şi trupească, în tot ceea ce reprezintă el, ai fost tu şi el a fost în tot ceea ce reprezinţi tu, acest om devine de netolerat în preajma ta, persona non grata de care te fereşti, de care fugi după ce i.ai încredinţat cele mai adânci taine ale tale? Cred că suntem prea înverşunaţi în a urî şi a umili pentru a respecta iubirea! Mândria asta care spulberă totul…
Ps: "Putini sunt cei care stiu, cat de mult ar trebui sa stie, ca sa stie cat de putin stiu." (W. Shakespeare)
duminică
Lacrimile...nu fac decat carari ptr zambetele triste ce isi cauta stralucire. Iubirea...nu face decat sa uneasca doua suflete ce s.au cautat dintotdeauna. Dar de ce nu iti pot privi ochii...oare nu mai am ce sa.ti ofer, oare e prea tarziu?! Si totusi...caut fericirea pe pamant, fara nici o teama, doar cu tine in gand!!!
cu fiecare clipa care trece simt ca am mai murit cu o zi...
cu fiecare rand scris am mai adaugat ceva la ceea ce aveam de spus.
oare cate cuvinte nerostite vor ramane in siragul gandurilor mele, in lupta cu necrutatorul timp? de ce ne este uneori atat de teama de a spune ceea ce simtim, ceea ce gandim? viata trece cu o viteza uimitoare... poate ca e momentul de a nu mai lasa cuvintele sa se mai piarda, de a avea increderea si forta de a spune lucrurilor pe nume.
adun din fiecare lacrima litere, una cate una...
timpul imi arata ca speranta inca mai traieste...
sufletul meu o tine in viata.
cuvintele spun ca voi gasi ceea ce caut la momentul potrivit.
stiu doar ca fara tine... e frig, atat de frig... la mine.n suflet... si pustiu.
simt cum pe fata mi se preling lacrimi dese si dulci, vrand,
sa.mi imbrace fiinta in necuvinte cu urme de dor..
oare ce poate lega mai mult un om de altul?
ce regula de neinteles poate aprinde focul unei inimi pentru alta?
poate ca tu, eu, noi ne.am inaltat dorintele deasupra astrilor si
am ars ca un foc tainic intretinut de caldura noastra.
oare am cunoscut vreodata adevarata dragoste?
sau totul a fost un foc al unor oameni ce cautau cu infrigurare iubirea?
tacerea este singurul adevar cu care raspundem acestor randuri.
ne este teama de adevar, caci am trait prea mult printre minciuni.
ce dureros e adevarul si cum mai rade de noi destinul...
iubirea este aripa daruita sufletului nostru pentru a urca pana la el...
viata este ca o ploaie de sentimente... niciodata nu poti stii care picatura iti va atinge sufletul.
o ploaie tarzie in aburi de vise aluneca pe aripa timpului ce trece neobservat...
un vant nebun aduce o raza de iubire.
esti aici, in sufletul meu... si nimeni nu te va putea scoate vreodata.
zambetul tau imi lumineaza chipul iar mangaierea ta imi incalzeste sufletul.
mi.as dori sa fiu o raza de soare sa te pot privi mereu in ochi, o picatura de ploaie care sa.ti mangaie fata... sa te pot iubi macar o clipa si apoi sa ma preling pe coarda sensibila a inimii...
care se numeste dragoste.
PS...tragedia vietii nu este ca se termina atat de repede
ci ca asteptam atat de mult sa incepem sa o traim...
Ziua copilului este un prilej de a sarbatori copilaria, de a oferi sprijin copiilor, de a inspira comunitatea si familia noastra, de a aprecia si iubi copiii si de ce nu de a-i pregati pentru un viitor sanatos, fericit si plin de succese. Dumnezeu sa va ocroteasca copii cu pace , sanatate si sa le daruiasca spor in credinta si in viata!! La multi ani pt. copilul din voi si pt. sufletul vostru bun si drag!!!
