Mă doare mintea.....

Te-ai gândit vreodată cum se poate ca mai multe lucruri care par opuse să coexiste în acelaşi timp… mai ales la o persoană? Ai avut vreodată o senzaţie că ai un picior pe frână şi unul pe acceleraţie? Vrei să înţelegi mai bine cum anumite persoane pot fi atât de diferite faţă de cum par în anumite momente? Ai avut vreodată un conflict cu cineva şi mai tarziu ţi-ai dat seama că de fapt vreţi acelaşi lucru?..o piramidă de întrebări sunt acum la ora asta ..
Ajung să îmi răspund simplu..: Dorinţa de a fi perfect, o “reţetă” sigură pentru eşec!
Realitatea este una singură. Însă fiecare dintre noi o interpretează în mod diferit în functie de educaţia sa, experienţele trecute, mediul în care trăieşte..Chiar şi aşa..gândesc că Adevăul doare, dar merită spus!
O legătură în care sinceritatea joacă un rol important este una trainică, neumbrită de secrete apăsătoare, de teama că altcineva va povesti cu nonşalanţă ceea ce unul din voi se străduie de multă vreme să păstreze pentru sine. Uneori apar însă situaţii în care, deşi iţi respecşi partenerul, eşti corectă faţă de el şi nu îi ascunzi nimic, te gândeşti că ar fi bine să ocoleşti povestirea unui anumit lucru. Cât poate fi de grav până la urmă?[...situatia mea actuală….] şi vă întreb
minciuna sau omiterea adevărului, cum vrei să îi spui, poate să distrugă sau să salveze o relaţie? Aşa ajungem la cazuri în care comunicarea bazată pe sinceritate este mai dificilă şi are urmări mai grave decât o minciună… Pot defini minciuna drept scuză pentru că de multe ori minciunile tale sau ale partenerului sunt, paradoxal, semne că vă pasă unuia de celalalt.. încercarea de a nu îi face rău celui la care ţii spunându-i ceva ce evident o să îl deranjeze …E posibil să fii tu ţinta unor astfel de minciuni, şi, deşi bine intenţionate, să te rănească mai devreme sau mai târziu. Ca să eviţi o astfel de situaţie ce poate deveni la un moment dat neplăcută şi poate distruge relaţia, încearcă să ajungi la o înţelegere cu partenerul tău - respectaţi-vă opiniile şi trecutul, asumaţi-vă responsabilitatea propriilor acţiuni şi cuvinte şi va fi mai uşor să spuneţi şi să auziţi adevărul. Dincolo de supărare, nervi etc. lucrul cel mai uşor de pierdut şi cel mai greu de câştigat este încrederea… în momentul în care adevarul iese la iveală, şi asta se întâmplă mai devreme sau mai târziu, nu sentimentele sunt neaparat cele care se schimbă. Este nevoie de mult timp pentru a demonstra din nou bunele inţenţii şi de a căpata încrederea pierdută…
Iar ţie iubi meu ..nu-ţi pot spune decât...Iartă-mă
Singură din nou! Sau nu… Nu mai sunt sigură de ce sunt, de ce am fost… Cât despre ce voi fi, nu am nici cel mai mic indiciu.Aripile mele sunt rupte, dar zbor… Gândul sau inconştienţa mea mă poartă fără ezitare spre locuri pe unde am mai fost..şi ce am trăit.. Atâta durere şi atâta bucurie am adunat în suflet meu şi nu pot să renunţ la viaţa mea… Este totul! Adică viaţa mea de până acum! Nu am nimic altceva, aşa că sper că nu o voi pierde, pentru că, dacă se va întâmpla aşa, mă voi pierde pe mine însumi. Suferinţa e doar o modalitate de a sta liniştiţi şi de a ne gândi la ce a fost!..Şi eu o accept..o recunosc..şi nu ascund asta…ea e lectie învatată în trecut..povaţă pentru viitor..te sărut dulceaţa mea amară..