NebuniE??

…te ţin de mână
şi îţi simt inima
pulsând în palmă
îţi simt privirea
încălzindu-mi sufletul
nu se poate să mă înşel...
nu se poate ca la capătul
acelei ţineri de mână
să nu fii tu...
nu uita...
ţi-am simţit inima
pulsând în palmă...
ţi-am simţit în palmă
curgând lacrimi
din ochii sufletului
şi aşa...
am ştiut mereu
să te regăsesc
oriunde ai fi fost
dulceaţă amară !
Dacă ar fi acum să fac o nebunie...m-aş sui în avion! şi m-aş opri acolo unde ştiu că un zâmbet se întreabă.
Să faci o nebunie este pentru mine să îţi urmezi sufletul, instinctul, dorinţa. Să laşi deoparte acţiunile îndeplinite din obligaţie şi rutina. Să ieşi din cotidian şi să te aventurezi în necunoscut.
Şti dezamăgirea mea cea mare faţă de oameni este aceea că sufletul cu tot ce înseamnă el reprezintă pentru tot mai puţini dintre noi o valoare. Săraci cu duhul sunt cei ce îşi uită sufletul şi se adâncesc în rutină şi goana după bogăţii materiale. Nu ajută că te dezamăgeşti pentru asta. Ajută însă dacă faci ceva să-i ajuţi pe bieţii săraci cu duhul. Dacă le deschizi ochii, dacă le arăţi drumul, dar totuşi fiecare cunoscându-se pe sine poate şti cum va reacţiona într-o anume situaţie, însă tot eu sunt nevoită să mă contrayic şi să îmi zic că omul nu ştie cum reacţionează când iubeşte pentru că sufletul lui e contrar sentimentelor gândite.. am mai spus odată: omul îndrăgostit, indiferent că e bărbat sau femeie, e puternic, are energie, reacţionează, trăieşte! în nici un caz nu se controlează, indiferent cât de bine s-ar cunoaşte pe sine însuşi.
cred că nu ai prins acelaşi sens al "nebuniei" pe care cuvintele mele au vrut să-l exprime ..asta poate pentru că suntem două firi diferite...
pentru început îmi pun întrebarea care oricum îşi găseşte greu răspunsul: ce înseamnă nebunie, care este limita dintre raţional şi iraţional, dintre raţional şi emotional, dintre emotional şi sentimental?
a face o mică sau o maree nebunie este acelaşi lucru dar depinde de mediul în care se produce: o mica nebunie în sufletul plouat în fiecare zi..
Să dansezi în ploaie pare o nebunie, să deschizi o discuţie indifferent de locaţie poate părea o nebunie, să-ţi injectezi votcă direct în venă este o nebunie, să joci într-un subsol de lux ruleta rusească este de asemeni o nebunie, să te sinucizi ierbaş este o nebunie, să te droghezi pare tot o nebunie, petrecerea burlacilor cu sex pe rupte poate fi tot o nebunie? ce este nebunia de care vorbeste toata lumea… unde este frontiera, limită? cine decide acest lucru? atâta timp cât te simţi bine, atâta timp cât nu jigneşti şi nu deranjezi pe nimeni, atâta timp cât faci ceea ce crezi că merită făcut în acel moment poate părea o nebunie în ochii celor din jur dar cui îi pasă? trăieşte clipa dar fă-o doar dacă merită nu sunt de acord cu stupiditaţile dar viaţa fără un strop de nebunie nu are culoare permite-ţi din când în când câte o mică vacanţă, uită de regulile şi limitările sociale, fă în aşa fel încât să te simţi tu însăţi
A şti să "ieşi din cotidian"...înseamnă viaţă liberă, înseamnă atingerea perfecţiunii, înseamnă că nu am "uitat" de sufletul nostru...
Să te aventurezi în necunoscut...de acord cu tine, însă să avem cu noi simţăminte minime, întelepciune şi dragoste umană...
Spontaneitatea, felul nostru de a fi într-o situaţie limită...ne defineşte valoarea...atunci anulăm automatismele şi ieşim victorioşi...
omul nu ştie cum reacţionează când iubeşte lăsând deoparte modele dinainte clădite...fiinţa umană intră în "iubire...pură" cu întregul său, formând un tot în care nici el , nici jumatatea cealaltă nu sunt lideri, impunători de adevăr sau dominanţi...
Iubirea este aceea "nebunie" ca rezultat al simplitaţii noastre lăsată liberă pentru a fi acel tot...
Că nimic nu este previzibil e adevărat, dar totuşi fiecare cunoscându-se pe sine poate şti cum va reacţiona într-o anume situaţie, asta dacă nu despicăm firul în patru… Pentru că sunt şi situaţii în care spui că "eu nu aş face aşa ceva pentru nimic in lume" , iar dacă eşti pus în faptului împlinit începi să gândeşti altfel, de aici am învăţat că niciodată să nu spui "niciodată".
Zicem mereu cu toţii trăim pentru a face nebunii... nu toţi îşi dau seama de asta, însă...eu spun altceva că trăim să ne cunoaştem şi să ne purificăm sufletele, că trăim să învăţăm să ne iubim, nu spun să iubim pentru că puţini ştiu să o facă cu adevărat.

Te-ai gândit să faci aşa o nebunie, ceva prin care să te surprinzi atât pe tine cât şi pe cei din jurul tău?..fără să ai cel mai mic regret..fără să ai îndoieli…
dacă este premeditar...nu mai putem vorbi de surprindere...nu?... în rest ca tot omul cred..şi zic.....surprinderea apare când realizezi ce prostie ai făcut...iar regretul..e contrariul…