Zilnic mă felicit că sufăr din ce în ce mai puţin pentru faptul că nu sunt nimic în ochii celorlalţi..

visele numai sunt ceea ce obişnuiau a fi, unele lucruri trec pe lângă mine lipsite de importanţă.. am pierdut noţiunea timpului.. zâmbesc.. zâmbesc ca şi când aş vrea să zâmbesc.. decizii inutile.. pierd.. simt că mă pierd.. ce e eşecul.. dar ce rost are? să îţi zic să pleci? nu vrei să pleci.. dar nici să stai nu vrei.. şi totuşi îţi e totuna.. am tot.. într.o mare agitaţie văd numai surâs şi frumuseţe.. urlu după tine, nu mă auzi… şi în marele dor îmi arunci numai cuvinte grele.. sau seci..

nu te mai văd

.. iartă.mă..

A fost odată… ieri şi azi!.. aşa mi.ai zis!

şi te.am crezut..

de ce iubesc un vis? de ce există lacrima? de ce ai învăţat să mă refuzi? de ce vreau ceva ce tu nu?.... de ce nu mă vrei? de ce te vreau? de ce nu am pistol..lamă..funie..? de ce nu pot? de ce? de ce? de ce.. Eu?

nebunie, amar, vijelie şi groază în capul meu.. nu mai vreau să fiu împotmolită în vise! nu pot trăi! de ce mă tot opreşti? tu, doar tu - iubire idioată - doar tu mă chinui! te urăsc! te.aş îneca în chinuri! te.aş mototoli şi te.aş arunca în cerneală..

Ratat!

fugi, nu îmbrăţişa sicrisul!

am plâns deja, nu vezi? râzi cu moaca de prost şi te gândeşti la alintarea mea? şi iarăşi ură! off, ce puţine cuvinte îmi găsesc să te urăsc!!!

şi totuşi, iar mă mint.. dar tu ştii de ce blestem! mi.ai promis - iubire mută - că nu vei greşi în veci! iar acum, că eu te.am prins, nu mai scapi de scărpinare! ai ales ca să mă minţi, vai, iubire oarbă, ce naivă te prefaci! ştiu, acum, prea bine, de ce nu pot să ling spinii din grădina ta.. nu ai gradină, blestemato!

nu ai nici viaţă, necioplito!

fiecare bătaie a inimii ai dedicat.o cui nu.i trebuie, mi.ai furat toate visele şi le.ai putrezit în lacrimi! criminalo! nu vezi că ..? iubirea ce o simt nu va mai trece! înţelegi, acum, de ce urăsc? şi nu suport să ştiu că eşti pe.aici..

Plouă.. Plouă fals.. Plouă.. Plouă doar într.un loc: peste mine.. o mână …o simt …un gând.. nu vreau?! Te urăsc! atât de mult încat te.aş sufoca cu îmbratişarea mea! acum! visuri spulberate şi haos.. atât rămâne în urma ta.. mai bine şterge.ţi urmele singur! Eu, din urma ta, mă chinui să plâng mai mult şi iar mai mult, pentru ca lacrimile să.mi ajungă să.ţi şterg urmele lăsate… atât de mult rău îmi faci! şi te întrebi de ce urăsc… am obosit să tot regret că . normal că au rost! totul are rost, chiar şi distanţa dintre suflete; chiar şi răbdarea fără rost, tot rost e.

te.aş urî ca să mă poţi iubi.

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce.l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce.ai plecat? De ce.ai mai fi rămas?

Azi, iubesc o umbră a gândului meu,

Iubesc o taină ce.mi face sufletul greu,

Iubesc o enigmă.. Înot cât mai pot, chiar dacă mi.e frică
Sunt o naucă în univers.
Aş vrea să găsesc o mână întinsă
Să fie întinsă cu.adevărat
Să nu fie doar o nălucă,
Apoi să dipară destramata în inexistent
Caut cumva să fie bine
Un bine într.o lume ciudată,
Falsă şi indolentă..