Nu mă mai iubeşti.. şi asta doare..

Cum poţi să fi atât de rece?

cum pot fi atât de oarbă?

gândurile, sentimentele şi trăirile mele nu te mai impresionează.. nimic nu te mai mişcă, eşti rece şi asta doare.. Pe faţă mai minţit.. si mi.ai spus câte’n lună şi în stele.. ca apoi să realizez.. să îmi dau seama că vedeam doar ce vroiam.. o amintire..

Nu mai sunt acelaşi suflet m.am schimbat şi ştiu că nici tu nu mai eşti acelaşi om.. nu ai fost cred că niciodată..îmi era teamă că o să te schimbi.. dar nu mă aşteptam să se întâmple aşa radical..şi am crezut că o să fie bine iar..am încercat să cred în tine.. şi am trecut peste un principiu de’al meu .. dar se pare că am greşit.

Ştiu că aceste rânduri tu le vei citii..

Si mai ştiu că ai rămas egoist..şi îţi iei doar ce ai nevoie.. şi ca o ironie.. te deranjează când un prieten devine egoist.. mai ales când te depăşeşte pe tine.
Nu mai vreau să îmi mai pun întrebarea “cu ce am gresit?”.. ştim amândoi că nu e prima dată când se întâmplă asta, şi tot noi ştim care e răspunsul: “cu nimic.. te urăsc că eşti atât de bun cu mine”.

Îmi cer scuze că am văzut în tine fericirea .. rămâi doar o amintire care nu mă mai doare.. ci doar îmi stârneşte o groază de imagini frumoase şi un zâmbet în colţul gurii.

ATAT!