Mi.am dat seama ca scrii, canti, vorbesti, simti la fel, indiferent in ce stare esti. Se schimba doar punctul de vedere.
Mi.am dat seama ca e greu sa mai fiu (cred ca nu numai mie) acelasi copil. Mi.e usor sa fiu copil, mi.e imposibil sa mai fiu acelasi. Nu s.a dus din culoare doar ca s.a schimbat un pic paleta.
Mi.am dat seama ca o sa raman mereu copil, chiar daca imi schimb punctul de vedere.
Mi.am dat seama ca nu poti sa recuperezi. Nimic. Niciodata.
Mi.am dat seama ca sunt norocoasa ca nu am trait prin vorbele altora.
Mi.am dat seama ca mereu stii ce vrei, numai ca e greu sa compari uneori ce vrei cu ceea ce ti.ar gadila tie corzile.
Mi.am dat seama de diferenta intre dragoste si senzatie de atasare. Nu imi dau seama cum unii le confunda.
Mi.am dat seama ca e imposibil sa spui tot.
Mi.am dat seama ca sunt pretentioasa. Mi.am dat seama ca ma multumesc totusi cu putin. Nu mi.am dat seama de ce. Asta pentru ca s.a schimbat paleta.
Mi.am dat seama de diferente. Nu mi.am dat seama cum se ajunge uneori la Marele Canion, si nu, nu am nevoie de o lectie de geografie.
Mi.am dat seama ca sunt un om prea complicat, si am invatat sa iubesc din nou simplitatea. Pacat ca simplitatea nu ma iubeste… ea doar se ataseaza de mine.
Mi.am dat seama ca unii oameni formeaza trenuri. E greu totusi sa recunosti ca esti o locomotiva care nu se uita ce trage dupa ea.
Mi.am dat seama ca niciodata nu ai motive sa te simti la pamant. Ai doar un punct de vedere eronat.