Sunt o femeie obisnuita. Ochii mei nu se scalda in vreo culoare deosebita. Trupul meu arata ca al celorlalte femei si nu ne despart ca infatisare decat niste fasii de materiale, niste vise, un univers interior. Marea taina a existentei noastre nu consta in a trai, ci in a stii pentru ce traiesti. Sa traiesti si sa.ti judeci propria viata: care om este in stare de ambele? Nu pot schimba lumea asa cum as vrea, pot doar sa o las sa ma schimbe dupa cum vrea ea. Nu mai pot sa redevin copil si nici sa fiu naiva ca sufletul sau. Nu stiu sa fac un barbat sa ma considere viata lui, dar cand il iubesc il pun in centrul propriului univers. Am inceput sa imbatranesc si mi.a disparut dorinta de a schimba lumea. Imi doresc doar de a.mi gasi locul in lumea aceasta. Nu sa ma iubeasca toti, ci cei pe care ii iubesc eu. Nu sa ma planga posteritatea, sa ma planga cei pe care ii iubesc. M.am nascut sa nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt...

Cum pot face asta..