Zîmbetul tău..în amintirile mele..

O nouă dimineaţă, aceaşi trezire bruscă… îmi iau trăistuţa cu amintiri şi păşesc cu paşi timizi în universul acestei noi zile...
mergând pe stradă,caut zâmbete, caut oameni ce ştiu să împărtăşescă zâmbetul lor cu mine, să mă ajute să nu uit să râd, să trăiesc... da, şi eu zâmbesc, le zâmbesc lor din toata inima. ..uneori un zâmbet face mai mult decât un milion de cuvinte…
zâmbetul este cântecul surd al inimii, este expimarea sentimentului pur şi expresia fericirii... atunci când eşti fericit, cel mai sincer act este zâmbetul, el este mult mai profund... mă uit în trăistuţa mea cu amintiri şi văd acolo lacrimi dar şi multe zâmbete, ale mele, şi ale altora... doamne câte momente frumoase, toate încununate de un zâmbet! am adunat atâtea zâmbete, simple, unice, copilăreşti, sincere... toate le păstrez în adâncul sufletului pentru a nu uita niciodată ce frumos e să zâmbeşti…
din nou va fi seară, apoi zorii zilei îşi vor face apariţia dar de data aceasta nu va mai fi o dimineaţă oarecare, ci o dimineaţă în care mă voi trezi lângă EL, iar zâmbetul LUI mă va întâmpina la poarta noii zile.
Dintre toate zâmbetele, al LUI e cel mai frumos! :)...


Nu te mai cred - Anastasia Lazariuc
Asculta mai multe audio Muzica »

azi e prima zi cand am alergat pentru mine
azi e prima zi cand nu am simtit cum trece timpul
azi e prima zi cand incerc sa nu ma gandesc la tine...

Mi-e dor si nu stiu ce sa mai fac cu acest dor. Am incercat sa il ascund in indiferentza, dar mai intens se iveste. Daca il ascund in adancul sufletului, acolo gaseste locul prielnic sa nasca si mai vioi... Il vad umbland pe strazi, in trecatorii care nu au nici o vina ca i se aseamana. Privesc la ei,poate cred ca sunt un pic nebuna de ii privesc asa:), dar nu stiu ei cat sufera inima mea dupa amintirea lui...
Stiu atat de bine ce inseamna dorul incat nu mai e chip sa ii opresc cresterea.
Dorul e mereu in departari,mereu cauta sufletele sensibile... Si atunci cand esti singur, dorul iti tzine de urat, itzi aduce aminte de momentele in care se numara pana la 2. Nu am incercat niciodata sa dau definitzii sentimentelor si nu cred in definitzii. Sentimentele si trairile vin de undeva unde nici nu exista exactitate si nu vreau eu sa limitez instinctul cu care le numim: "iubire", "dor", "suferintza" etc.
Dar sa revin la dorul meu,poate e plecat peste oceane, poate numai peste cateva ape, poate chiar la cateva strazi… dar exista si nu e povara,e greu si fara el... Mi-e dor de dorul meu, mi-e dor sa mai traiesc ce am trait, mi-e dor de buze, de maini, de parfumul cearsafurilor curate, de tine privind dimineatza ingandurat pe ferastra, printre jaluzele. Mi-e dor de camera ta si culorile de acolo, de tacerea ta, de noaptea ce ne prindea imbratzisatzi…Mi-e dor sa mai fim "noi, desi e un "noi" incomplet...
Mi-e dor si de copilul care am fost.. naiv..

Mi-e dor de trecut, de tot ce am trait... Fara dor nu as fi OM...
Mi-e dor sa iubesc...

O zi..

CU TINE-N GÂND Roua pune-n umbra dimineţii
Bruma de-argint pe-o pânză de fum,
Când lumina-nvăluie pereţii
În zvon de păsări şi de glas bătrân
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Fără veste se iveşte ziua
Întins şi tumultos crescând,
Râsul ei imprăştiind lumina
Mi-aduce chipul tău senin cânând
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Albă apari şi chipul tău
Clar în lumina lunii-l văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine-n gând
După amiaza-n amorţirea-i caldă
Soarele îşi mângâie vântul în zbor
În lumina galbenă ce-şi cerne
Aurul peste pământul verde
Apari cu chipul tău strălucitor
Se aşterne nevăzuta seară
E alb, e totul fără cuvânt
Soarele tăcut încet se-ascunde
În zumzet legănat uşor de vânt
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Neliniştea se aşterne lin
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum ....

Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc...

Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc,
mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine?
că aş săpa atât de-adânc în tine
doar să m-ascund, să nu mă regăsesc?

când lumi se tot înalţă-n ritm drăcesc
în visul meu... tu inventezi ruine.
şi linişte mi-ar fi, şi-atât de bine!
dar unde eşti? eu unde rătăcesc?

Opreşte-mă! Ascunde-mă în tine
şi lasă-mă să plâng când mă strivesc
şi îndoieli, şi vorbe şi tăceri..

şi lasa-mă să-ţi fiu cât îndrăznesc…
ca mâine mai puţin... mai mult ca ieri,
Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc?

Bucovina..casa mea..

Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-I uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Si du-te la furnică şi vezi povara ei
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-I trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Leonard Cohen- Love Itself

The light came through the window,

Straight from the sun above,

And so inside my little room

There plunged the rays of love.

In streams of light I clearly saw

The dust you seldom see,

Out of which the nameless makes

A name for one like me.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself

Love itself was gone.

All busy in the sunlight

The flecks did float and dance,

And I was tumbled up with them

In formless circumstance.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself

Love itself was gone.

Then I came back from where Id been.

My room, it looked the same c

But there was nothing left between

The nameless and the name.

All busy in the sunlight

The flecks did float and dance,

And I was tumbled up with them

In formless circumstance.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself,

Love itself was gone.

Love itself was gone.