Sunt o femeie obisnuita. Ochii mei nu se scalda in vreo culoare deosebita. Trupul meu arata ca al celorlalte femei si nu ne despart ca infatisare decat niste fasii de materiale, niste vise, un univers interior. Marea taina a existentei noastre nu consta in a trai, ci in a stii pentru ce traiesti. Sa traiesti si sa.ti judeci propria viata: care om este in stare de ambele? Nu pot schimba lumea asa cum as vrea, pot doar sa o las sa ma schimbe dupa cum vrea ea. Nu mai pot sa redevin copil si nici sa fiu naiva ca sufletul sau. Nu stiu sa fac un barbat sa ma considere viata lui, dar cand il iubesc il pun in centrul propriului univers. Am inceput sa imbatranesc si mi.a disparut dorinta de a schimba lumea. Imi doresc doar de a.mi gasi locul in lumea aceasta. Nu sa ma iubeasca toti, ci cei pe care ii iubesc eu. Nu sa ma planga posteritatea, sa ma planga cei pe care ii iubesc. M.am nascut sa nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt...
Ti.am spus? Ca m.ai facut fericita? Ca mi.ai inseninat zilele? Ca fiecare dimineata e ca o noua speranta? Nu ti.am spus? Imi cer iertare! Ti.am spus? Ca m.am indragostit de tine? Ca iubesc ochii tai mai mult decat pe mine? Ca imaginea ta este prezenta tot timpul in gandul meu? Nu ti.am spus? Imi cer iertare! Ti.am spus? Visul ce mi.a incantat sufletul? Visul de a te strange in brate? De a ma pierde in bratele tale ca un condamnat la moarte? Nu ti.am spus? Imi cer iertare! Ti.am spus? ca te ador asa cum ador soarele si marea? Ca te doresc langa mine toata viata? Ca as fi cea mai fericita daca ai fi tatal copiilor nostri? Nu ti.am spus? Imi cer iertare! Imi cer iertare Pentru tot ce nu ti.am spus!!! Iubeste.ma chiar daca am uitat sa.ti spun toate aceste lucruri! Dar nu voi uita niciodata sa.ti spun... Cat as vrea sa.. Te iubesc!
vineri
E vremea proviziilor! Aduna-ti cu grija amintirile din vara si pitestele bine de frigul ce va sa vina. Iti vei gasi alinarea in ele cand noptile de ploaie rece pe care toamna ni le aduce!
duminică
Cel mai rau lucru pe care ti.l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste din clipe, din vise, din trairi.Si.apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.Ciudat este ca nu stii daca acum visezi,sau e doar un cosmar din care te vei trezi; daca e un vis frumos, sau daca e o amintire vie.Si incepi sa speri ca, poate, inca mai ai aripi....ca nu le.ai pierdut definitiv.Incepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti ptr ca, iarasi are sa ti le franga cineva...
In 30 iunie 1936 s-a publicat romanul “Pe aripile vantului” al scriitoarei americane Margaret Mitchell. “Pe aripile vantului” a fost declarat cel mai romantic film din toate timpurile. Scarlett O’Hara a ramas un simbol al puterii si pasiunii. Iar actrita, Vivien Leigh, a fost, si ea, o mare indragostita. L-a iubit pe Laurence Olivier pana la moarte.Sprancenele arcuite dramatic, talia “sugrumata”, ochii dati peste cap. Palida, sprijinita de o coloana dorica, in fata unui panou pictat cu turturele si ciresi infloriti. Sau ea, pierduta in bratele lui, iar el o priveste dominator si tandru in ochi. Amandoi sunt machiati intens cu negru. Vivien Leigh si Laurence Olivier in anii ‘40. Ea a ramas celebra pentru rolul Scarlett O’Hara din “Pe aripile vantului”. El, pentru Hamlet. Ea era mereu nervoasa, nelinistita, obositoare. Era rasfatata, mandra si foarte constienta de frumusetea ei. “Oamenii foarte frumosi fac propriile lor legi”, spunea ea, cinica. Zambetul de pisica, gropitele din obraji, ochii reci si verzi, silueta fragila. Vivien Leigh avea un tip rar de feminitate, impunea prin eleganta, cerea ocrotire si, nu in ultimul rand, avere. Facea parte din casta celor foarte talentati si alintati. Cei carora li se cuvin omagii, ploconeli si ofrande. Cu barbatii din viata ei a avut relatii profunde, consumatoare, tenebroase. Iubea pasional si era foarte geloasa. Olivier era mai in varsta cu sapte ani decat ea. Cei doi au avut un mariaj furtunos, presarat cu certuri si impacari sonore. Chiar daca enervantul, crudul, fascinantul, iubitul si detestatul Larry a divortat de ea, pentru, ca, evident, s-a inamorat de alta, Vivien l-a iubit pana la moarte. A avut pretentia sa i se spuna Lady Olivier si pastra poza lui pe semineu, acolo unde ar fi trebuit sa stea statuetele de Oscar. Acestea serveau altor scopuri, destul de edificatoare pentru respectul cu care trata ea premiile. Cu una dintre statuete proptea usa de la baie. Cu cealalta spargea nuci in bucatarie. N-a vrut sa divorteze de Olivier si a facut crize, scene si lesinuri. A amenintat ca se sinucide. Suferea de sindrom maniaco-depresiv, avea tristeti adanci si stari euforice, fuma enorm. Patru pachete pe zi. Fumatul a ucis-o lent. Vivien Leigh a suferit de tuberculoza, boala romanticilor, a murit la doar 53 de ani. Catre sfarsitul vietii, frumusetea chipului i se inecase intr-o expresie de suferinta, batranete prematura si durere. In “Primavara romana a doamnei Stone” (1961), interpreta rolul unei femei trecute, agatata cu disperare de imaginea ei de femeie fatala. Exploatata fara scrupule de un gigolo obraznic, cu bicepsii lui Warren Beatty. A urmat rolul Annei Karenina, care i s-a potrivit ca o manusa. Contesa sinucigasa, pasionala si patetica, apoi fragila Blanche du Bois, din “Un tramvai numit dorinta”. Avea o inclinatie speciala pentru melodrama si spunea ca “e mai usor sa-i faci pe oameni sa planga decat sa rada”. Scorpion tipic, plina de magnetism, misterioasa si preocupata de fenomene oculte, ambitioasa si autodistructiva. Consulta horoscoapele de toate felurile. Exploziva combinatie cu Geamanul Olivier a esuat in pofida predictiilor. “Scorpionii ard lumanarea la ambele capete, se autodevoreaza si nu au deloc instinct de conservare, asa, ca mine. Eu plutesc intre fericire si chin, plang usor. Sunt un amestec intre hotararea mamei mele si optimismul tatalui meu. Sunt ingrozitor de posesiva. Sunt nonconformista. Spun ce gandesc si nu ma ascund.” Teribila femeie. Cand juca, era in transa. Si-a lasat fiica de izbeliste pentru a avea o cariera de succes, si-a parasit primul sot pentru a se marita cu Laurence Olivier. Pacatele tineretilor. A trait cativa ani buni intr-un interesant “patrulater conjugal”. Laurence Olivier era casatorit cu o oarecare Jill Esmond, ea era maritata cu primul sot, avocatul Leigh, care avocat a devenit bun “prieten” cu sotia lui Olivier. S-a maritat cu Olivier abia in 1940. Domnisoara de onoare pierduta i-a fost Katharine Hepburn. Cand bunul Larry o va fi parasit pentru Joan Plotwright, ea l-a acuzat de adulter, ca si cum ea nu ar fi facut acelasi lucru la vremea ei. Au urmat niste ani frumosi si rai. Pe vremea cand filma “Cezar si Cleopatra” a fost diagnosticata cu sindrom maniaco-depresiv. Incerca sa-i fie nevasta buna lui Larry, dar nu reusea. A pierdut doua sarcini, iar divortul i-a grabit sfarsitul. Era bolnava de TBC si fuma in continuare. Se insingurase. Prefera compania pisicilor ei siameze si recitea “Pe aripile vantului”, cartea care i-a schimbat viata. Scarlett O’Hara a fost rolul vietii ei. Multi au afirmat ca Vivien Leigh nu ar fi fost niciodata o mare actrita, dar ca naturaletea lui Scarlett a salvat-o de la uitare. Nedrepte afirmatii. E adevarat, “Pe aripile vantului” a fost un fenomen inca de la aparitia cartii. Clark Gable este Rhett Butler si nimeni altcineva. Fusese vorba ca rolul sa-i revina lui Laurence Olivier, ar fi fost o combinatie fatala pe ecran, cei doi amanti explozivi, dar Vivien nu a fost de acord. A avut intuitia exacta ca va fi pusa in umbra de el. S-a chinuit sa vorbeasca cu accent sudist, ea avea accent britanic, s-a straduit sa para topita de sarutarile lui Gable pe care nu-l suporta si care avea o respiratie de cowboy, fatala fragilei doamne care umbla cu sarurile dupa ea. Ura din rasputeri corsetele si crinolinele. Norocul ei cu talia de viespe de la mama natura. Se nascuse in India, iar mama ei privea timp de 15 minute in fiecare dimineata muntii Himalaya pe tot timpul sarcinii pentru ca frumusetea lor sa se rasfranga asupra viitoarei copile. A pastrat peste ani aerul exotic si complicat pe care il are o mica aristocrata englezoaica crescuta in Orient. Parea ca nici nu cunoaste gesturile prozaice ale zilei, ca nu mananca, de exemplu. “Farmecul unei femei e pe jumatate iluzie.” Sunt gandurile unei femei inteligente care a iubit mult si fara noroc.
dorind sa traiesc, am ajuns sa mor. dorind sa iubesc, am murit de dor!
dorind sa zbor, am invatat sa cad. dorind sa mor, am ajuns in iad!
dorind fericirea, am ajuns sa urasc. dorind mangaierea, am ajuns sa cersesc!
dorind sa ajut, am ajuns sa ranesc. dorind ca sa uit, am ajuns sa-nebunesc!
dorindu-mi totul, m-am ales cu nimic... impartasindu-mi oful... realizez cat 'is de mic!
sâmbătă
Ce.ar fi daca as putea sa aleg cum sa.mi continui viata de maine, sa traiesc o alta viata... cum ar fi? Sa las in urma tot ce e acum "viata mea", si sa incerc sa gasesc puterea sa traiesc intr.o alta lume... o lume diferita de cea de pana acum... As vrea sa traiesc intr.o lume fara culoare, sa uit de albul cristalin al zapezii, de negrul stralucitor al noptii, de verdele frunzelor vara si de ruginiul lor toamna, de albastrul limpede al cerului, si de miile de culori care acopera pamantul zi de zi... sa uit de culoarea buzelor tale, de rosul din obrajii tai... Cum ar fi sa traiesc intr.o lume fara culoare? ... Sau poate as alege sa traiesc intr.o lume fara sunete, sa uit de cantecul pasarilor din padure vara si al greierilor din oras in noptile calduroase de august... sa uit de zgomotul masinilor care.mi amutesc sufletul zi de zi... sa uit de sunetul vantului ce bate neingradit printre copaci in parcuri... sa uit de vocea ta care.mi sopteste in fiecare noapte la ureche "somn usor"... Cum ar fi sa traiesc intr.o astfel de lume, fara sunete? ... Sau poate ar fi mai bine sa traiesc intr.o lume fara oameni? ... sa uit de rautate, de gelozie, de invidie si prostie... sa uit de razboaie si conflicte, sa uit de politica si coruptie... sa uit de poluare si defrisari, inundatii si accidente... sa uit de bani si necesitati... sa uit de zambetele celor din jur, de lacrimile care curg pe obrazul cuiva, de bucuria din inima altcuiva... sa uit de tine... Cum ar fi lume fara oameni?
...Hmmmm... optiuni peste optiuni... Dar cred ca pana la urma, tot la lumea de maine raman... Chiar daca e nesigura, rece si prafuita, e lumea mea...
Quando ami, non pensare d'aver trovato l'amore. L'amore non si può avere, ne trovare¸ne perdere. Perchè l'amore non è nelle cose fuori di te ma nella tua mente e nel tuo cuore. Perchè quando ami così è, non c'è alcuna ragione, nessun perchè, ami e basta. Perchè l'amore è. Quando "senti" l'amore, non ascoltare la mente che ti fa vedere il rischio. L'amore è rischio. Quando "senti" l'amore, non ascoltare la ragione che ti fa pensare a ciò che puoi perdere. In amore ci si rimette sempre. Quando vuoi comunicare il tuo amore non dire e non fare nulla. Per dimostrare tutto il tuo amore non devi agire in modo particolare: devi semplicemente essere. Se ami, ogni cosa che fai trasmetterà amore. Se non ami, puoi dire le più sublimi parole d'amore, fare i più bei gesti d'amore, ma non trasmetterai niente.
Antonello Venditti – Diamanti – Mitico Amore Mitico amore, dove sei stato? Sei nel presente o nel passato Sei tutto intero o sei ferito? E quante volte mi hai tradito? Solo le lacrime che fanno male Quando mi stringi sul tuo cuore Sono due lacrime che ci dividono Quando mi prendi e gridi amore Mitico amore dove sei stato? Sei come un angelo smarrito Chi ti ha spezzato? Chi ti ha colpito? Se questa notte chiedi aiuto E’ ritornato il tempo Di stare ancora insieme La notte passerà E non avrò paura Di restare qui Come ogni notte ad aspettarti Sì io resto qui, mitico amore. Amore, amore, amore, io ti ringrazio Di questo tempo e questo spazio Mitico sogno dell’universo Ecco mi sono ancora perso. E’ ritornato il tempo Di stare ancora insieme La notte passerà E non avrai paura Di restare qui Dentro il mio sogno, ad aspettarmi Sì io resto qui, mitico amore
joi
te urasc ... te urasc ptr ca te iubesc te urasc ptr ca mi.ai luat sufletul,inima,frica te urasc ptr ca nu mai pot sa mai iubesc te urasc ptr ca nu mai stiu sa mai iubesc te urasc ptr ca tot la tine ma gandesc te urasc ptr ca plang si adorm plangand te urasc ptr ca viata mea nu are sens si te urasc ... ptr ca o sa te iubesc ... si in mijlocul singuratatii ma gandesc la tine si nu indraznesc sa incep sa te uit in sfarsit pentru ca ma sperie sa descifrez ce s.ar afla in spatele meu.. tu de ce nu vrei sa ma ajuti.. tu..reflectarea depresiei mele..
"cand sunt singura visez orizontul in fata cuvintelor. stiu ca va lumina camera cand va lipsi soarele,daca tu nu esti cu mine da, ferestrele arata toata dragostea mea ce ai aprins.o inchide in inima mea, lumina care a gasit.o pe srada ... a sosit timpul sa spunem LA REVEDERE la ceea ce nu mai este,la ceea ce am visat cu tine si acum nu mai este... dar cu tine voi pleca in suflet, pe mari numai de mine stiute ... nu mai pot sa rezist este timpul sa spun LA REVEDERE cand esti departe, visez orizontul, lipsind.mi cuvintele da, eu stiu ca esti cu mine, tu Luna mea esti aici cu mine eu Soare .... tu esti aici cu mine ... este timpul sa spunem LA REVEDERE la ceea ce nu mai este,la tot ceea ce am visat impreuna si acum nu mai este..." O melodie ce o ascult mereu cu lacrimi in ochi si in suflet , a sosit momentul sa spunem "La revedere"... am pus in ghilimele pentru ca, de fapt este timpul sa spunem ADIO la tot ceea ce nu mai este la tot ceea ce am visat... la tot...de ar fi fost macar o mica luminita, un semn, un gand,o speranta, poate as fi spus La revedere ... dar nu.i nimic , ori din nimic nu poti creea vise si nici nu poti revenii acolo unde nu mai este nimic ... "este timpul sa spunem LA REVEDERE "... demult mi.ai spus doar ca eu nu am auzit ... abia acum mi.am dat seama ca totul s.a terminat ... de ce acum? pentru ca nu pot sa mai rezist ... pur si simpu nu mai pot ... nu am stiut ca indiferenta doare atat de tare ... am simtit.o pe propria.mi piele si sincer nu o doresc la nimeni ( stiu ca sunt persoane care se vor bucura )... ... nu ocoli, nu ignora nu fi indiferent ... vorbe spuse sau scrise... au fost si vor mai fi ... dar degeaba daca nu sunt spuse din suflet ...
duminică
..ma gandesc la tine..ma simt inutila..stau aici..privesc in gol.. caut raspunsuri.. imi ridic intrebari..doare acest gol ce.l simt in suflet ..nu stiu ce sa fac.. in fata ta raman fara cuvinte..am ramas fara cuvinte.. si am atata nevoie de tine.. ma intreb oare tu de ce nu simti la fel ca mine.. de ce m.am amagit.. de ce o trebuit sa te cunosc .. sa ma incred in tine..
nu ti.a servit la nimic.. nu mi.a servit la nimic.. de ce..
nu sunt in stare de nimic...
niciodata nu am fost..
gandesc doar ca mi.ar fi placut enorm de mult sa fiu acum in preajma ta..sa te iau in brate.. sa te sarut.. sa te strang la pieptul meu.. sa.ti marturisesc cata nevoie am de tine.. de prezenta ta.. ca imi lipsesti.. in fiecare clipa cand nu esti langa mine.. ca mereu gandul meu imi zboara la tine..
te vreau in viata mea..
si ce..
ce conteaza ce vreau eu..
stiu ca nu sunt buna de nimic.. stiu ca tu nu ai nevoie de mine..
si doare .. acest gol ce.l simt in inima mea..
si ce imi ramane de facut..
nimic..
doar sa traiesc ..
doar sa te caut..
sa te astept..
intr.o zi imi vei spune.. iubit.o am nevoie de tine in viata mea..
iarta.ma ca nu sunt in stare sa risc nimic..
..acum..
doar iarta.ma..
ca am trecut si eu prin viata ta..
Essere Superficiali per nascondere i propri sentimenti Essere ipocriti per nascondere la vera identita' Parlare volgarmente quando dal profondo vorresti solo dire frasi d'amore Lottare contro te stesso per cercare di non essere quello che sei ma come vorresti essere
.........senza esserlo.....
sâmbătă
am visat ..
inca mai visez, nu stiu cand am sa ma intorc sa traiesc ..imi e bine asa..multumita tie..tu persoana cea mai importanta a visurilor mele
macar aici, in visurile mele sper sa nu te ratacesc..si in fond oricum fara tine nici nu stiu ce as putea visa..doar multumita tie noptile mele sunt senine, doar multumita tie zilele mele prind culoare chiar si asa pictate.n somn
ce pot sa fac...asa imi tin mintea ocupata cu tine..plina de ganduri despre tine..si sti de ce.. pentru ca atunci cand nu te am langa mine eu incerc si tot incerc sa te aduc..visand....
gandesc ca esti tot ceea ce vad..esti tot ceea ce simt..si nu e nimic altceva decat un vis,esti visul meu,un vis ce l.am inchis in inima mea
mi se tot spune ca imi port capul in nori..si ce..stiu asta dar ce pot sa fac daca am visat sa pot merge pe nori,sa plutesc cu capul in jos sa privesc un cer plin de culorile iubirii,si sti de ce..pentru ca atunci cand am probat ce poti simti si ce senzatii traiesti..e usor de inteles si placut modul sa te porti astfel..mi.am pierdut dorinta de a ma intoarce cu picioarele pe pamantul rece.
nu stiu ce sa povestesc de visul meu..
iti marturisesc doar ca mereu ma vad scaldata in intunericul amintirilor de umbra ochilor tai senini si calzi..esti cel care m.a facut sa vad orizonturi ce niciodata nu o sa le pot atinge..stiu ca alaturi de tine visul meu nu mai e realitate..
..iarta.ma..
TU..esti doar o alta zi cu aripi sa pot zbura din lumea asta nebuna..
vineri
......A volte ti accorgi che viivi una vita in bianco e nero... poi, un giorno per caso.... (nulla mai lo è realmente) Arriva qualcuno che ti regala un giorno a colori... e proprio quel qualcuno… … poi te ne priverà.... E tutto torna in bianco e nero...
E’ stato meglio conoscersi, che non essersi mai conosciuti. ricordalo...
Nel mondo che vorrei Avremo tutti un cuore. Il mondo che vorrei Si chiamerebbe amore. Stringi forte le mie mani E sentirai il mondo che vorrei Uh uh uh il mondo che vorrei...
E così mi riprendo il mio cuore. Mi riprendo i pezzi del mio cuore. I pezzi della mia anima. Mi riprendo i sognied i bisogni, i fallimentied anche i successi. Mi riprendo le parole,i sorrisi, la verità. Mi riprendo me stessa,mi riprendo le mie cose, come fossero bagaglida mettere in valigia. Chiudo la zip,metto un lucchetto. Davanti a me l'Orizzonte, laddove è sempre stato.
Quell'uomo aveva ucciso la cosa che amava, E pertanto doveva morire. Eppure ogni uomo uccide la cosa che ama, Che questo lo sentano tutti: Chi lo fa con uno sguardo amaro, E chi con una lusinga, Il codardo lo fa con un bacio, Il coraggioso con la spada! Chi uccide il suo amore da giovane, E chi lo uccide da vecchio; Chi lo strangola con le mani della lussuria, Chi con le mani dell'oro: I più pietosi usano un coltello, perchè I morti si freddano così presto. C'è chi ama troppo poco, chi troppo a lungo, C'è chi vende e c'è chi compra; Chi compie l'atto con molte lacrime, E chi senza un sospiro: Perchè tutti uccidono la cosa che amano, Anche se dopo non tutti muoiono.. come puoi continuare a mentirmi? perche mi guardi negli occhi e sembri sereno? io mi perdo nei tuoi e non capisco piu cosa dico.. perche mi dici bugie e mi illudi e mi fai stare male?
Ti chiedo scusa perchè respiro dei tuoi attimi Ti chiedo scusa perchè vivo delle tue emozioni Ti chiedo scusa perchè sogno la nostra favola Ti chiedo scusa..
Amo Perchè tu possa ascoltarmi le mie parolesi fanno sottili, a volte,come impronte di gabbiani sulla spiaggia.Collana, sonaglio ebbroper le tue mani dolci come l'uva.E le vedo ormai lontane le mie parole.Più che mie sono tue.Come edera crescono aggrappate al mio dolore antico.Così si aggrappano alle pareti umide.E' tua la colpa di questo gioco cruento.Stanno fuggendo dalla mia buia tana.Tutto lo riempi tu, tutto lo riempi.Prima di te hanno popolato la solitudine che occupi,e più di te sono abituate alla mia tristezza.Ora voglio che dicano ciò che io voglio dirtiperchè tu le ascolti come voglio essere ascoltato.Il vento dell'angoscia può ancora travolgerle.Tempeste di sogni possono talora abbatterle.Puoi sentire altre voci nella mia voce dolente.Pianto di antiche bocche, sangue di antiche suppliche.Amami, compagna. Non mi lasciare. Seguimi.Seguimi, compagna, su quest'onda di angoscia.Ma del tuo amore si vanno tingendo le mie parole.Tutto ti prendi tu, tutto.E io le intreccio tutte in una collana infinitaper le tue mani bianche, dolci come l'uva.Perchè tu possa ascoltarmi..
La notte non vuole arrivareperché tu non vengae io non possa andare.Ma io andròbenché un sole di scorpioni mi mangi la testa.Ma tu verraicon la lingua bruciata dalla pioggia di sale. Il giorno non vuole arrivareperché tu non vengae io non possa andare. Ma io andròportando ai rospi il mio garofano morsicato.Ma tu verrainei tristi anfratti dell’oscurità.Né la notte né il giorno vogliono arrivareperché io muoia per tee tu per me.Dell’amore disperato..
joi
o poveste nu poate fi uitata, nu poate fi stiuta in intregime nici macar de cel care o traieste..cel care o traieste nu poate exprima prin cuvinte sentimentele experimentate de mintea si sufletul sau. exista povesti care le traiesti o singura data in viata, povesti care te schimba radical, povesti care se pot intinde pe toata perioada vietii...sau doar pentru o ora. aceste povesti sunt formate din diverse capitole si se desfasoara lent..ne ramne doar sa ne inzestram cu rabdare .. chiar daca dorim cu ardoare sa sarim peste capitole, ne este imposibil deoarece ii este dat sa se intample. un astfel de capitol in viata mea poate fi dorit sau nedorit. dorit...pentru ca inseamna o lectie noua si o alta fila in istoria vietii mele , iar nedorit din pricina sentimentelor ce le implic, sentimente de care doresc sa scap si care dor.. daca aceasta intamplare care imi da toarcoale se va desfasura, daca acest capitol mi se va arata, voi avea din nou acel foarte cunoscut gol in strafundul sufletului meu si zile la rand voi medita incontinuu sperand sa treaca cat mai repede ..noptile nedormite se vor intoarce cu aceasi intensitate bine cunoscuta..urasc acest gand..nou de schimbare in viata mea.. de schimbare radicala.. daca acest capitol va exista, ziua de maine va fi o asteptare.. asteptare dureroasa a urmatorului capitol inca negandit si neimaginat, necugetat si nou..totusi exista posibilitatea de ami descarca sufletul prin urlete pline de durere in timp ce as vrea sa uit.. sa zmulg durerea din sufletul meu si sa imi doresc sa nu fie adevarat.. imi amintesc sentimentul de euforie pe care l.am trait si care m.a facut sa plutesc parca pana la urmatoarea mea destinatie.. dar acum ..urasc acel sentiment.. sper doar sa ma insel.. e grea asteptarea.. si mai greu e de acceptat raspunsul..
miercuri
Am trait, de fiecare data cand am iubit, cea mai frumoasa poveste de dragoste si am crezut cu tarie ca nimeni, dar absolut nimeni altcineva nu ar putea sa experimenteze ceva asemanator. Am cautat fantasticul in cuplul meu, am cercetat dupa o binecuvantare divina, un fel de semn ca suntem sortiti sa fim impreuna si ca nu ne vom desparti nicicand. Am sperat ca tocmai aceste semne imi vor oferi siguranta de care aveam nevoie. N`am acceptat niciodata sa traiesc o poveste banala. Ba chiar imi plangeam prietenele care nu cunoscusera barbati “perfecti”. Ma intrebam cum pot iubi ceva atat de “comun”. In ziua de astazi, ele sunt fericite si iubesc exact acel barbat care le era menit, in timp ce eu am ramas cu amintiri “perfecte” cu care nu pot face altceva decat sa le povestesc. Nu am gasit de cuviinta sa iubesc altceva decat ceea ce este mai bun… ceea ce nu ar fi fost prea grav daca m-as fi orientat dupa propriile standarde. Din pacate insa, eu am cautat acel barbat perfect in ochii tuturor femeilor. Eu trebuia sa am acel ceva la care ele toate ar fi ravnit. Pentru ca altfel barbatul meu nu ar mai fi fost perfect. Nu am reusit niciodata sa accept ca atunci cand iubesti, cel care ti-a patruns in suflet este perfect fiindca “frumusetea se gaseste in ochii celui care priveste ”. Spre ghinionul meu am si intalnit barbati perfecti: frumosi, destepti si instariti. Cum sa nu-i iubesti? Vai, dar aceste trasaturi se intorc impotriva ta atunci cand acela care le poseda este constient de ele. Un barbat care se considera a fi prea bun pentru o femeie, o va face cu siguranta pe aceasta foarte nefericita. Iar daca vreunul nu s-a considerat prea bun pentru mine, am avut grija sa-l fac eu sa se simta astfel… In realitate, chiar daca un barbat perfect imi dezmierda buzele, eu eram tot singura… pentru ca, desi, in aparenta, traiam o poveste de dragoste perfecta , sufletul meu tanjea dupa “banala” fericire. Astept asadar in continuare sa traiesc o poveste de dragoste perfecta. Notiunea de “perfectiune ” este insa cu totul alta. Caut un barbat normal, care sa nu exceleze in niciun domeniu fantastic, care sa nu ma eclipseze atunci cand imi sta alaturi, dar nici sa nu-mi fie inferior, care sa stie sa ma iubeasca la fel de mult cum stiu eu sa iubesc. Caut o iubire banala. Din care sa extrag eu fantasticul, chiar daca in ochii celorlalti poate ca nu va parea extraordinar. Imi doresc o iubire care sa nu concureze cu cea a Julietei, a Cleopatrei, sau a Mariei-Antoaneta. Nu mai vreau iubire la prima vedere, vreau sa-l descopar incetul cu incetul si sa fiu descoperita treptat. Nu mai am nevoie sa imi citesc in stele cine imi este sufletul pereche. Uneori, chiar si stelele se pot insela. Astfel voi trai cu siguranta o poveste de dragoste perfecta.
am visat cu ochii deschisi o schimbare..am incercat sa zbor in vacanta.. departe de gandurile mele in cautarea schimbarii.. acum nu.ti zic decat aminteste.mi despre mine .. timpul neiertator trece. sunt clipe ce trec pe langa mine, cu o viteza mult prea mare, innebunitoare si ajung intr.un punct cand nu mai stiu cine sunt, nu mai stiu ce vreu, incotro s.o iau si.ncep sa.mi amintesc....totul dispare ca si cum nici nu s.ar fi intamplat...dar amintirea e acolo, in sufletul meu. timpul este cel mai mare dusman al sufletului meu..stiu asta ma dor cuvintele..mereu m.am pierdut printre ele..m.am jucat cu ele.. si mi le.am facut inamic in povestea vietii mele acum doar tacerea imi spune ceea ce nu as fi vrut sa aud ma ranesc cuvintele si gandurile despre tine de ce nu iau cuvintele ca pe o morfina..sa.mi aline dorul de tine.. iubire.. buzele.mi sunt pecetluite, mainile.mi sunt cu funia mintii legate strans.. si doare iubire...acum doar gandurile imi ucid pasiunea ma dor tamplele de la atatea ganduri..si soarele ce am vrut sa il privesc ma orbeste.. acum astept noaptea..sa apuna soarele..astept noaptea sa.mi inec gandurile in vise fara aripi..departe de tine..in asteptarea schimbarii..
PS.. multumesc x ca.mi reamintesti amintiri uitate.
Mi.am dat seama ca scrii, canti, vorbesti, simti la fel, indiferent in ce stare esti. Se schimba doar punctul de vedere. Mi.am dat seama ca e greu sa mai fiu (cred ca nu numai mie) acelasi copil. Mi.e usor sa fiu copil, mi.e imposibil sa mai fiu acelasi. Nu s.a dus din culoare doar ca s.a schimbat un pic paleta. Mi.am dat seama ca o sa raman mereu copil, chiar daca imi schimb punctul de vedere. Mi.am dat seama ca nu poti sa recuperezi. Nimic. Niciodata. Mi.am dat seama ca sunt norocoasa ca nu am trait prin vorbele altora. Mi.am dat seama ca mereu stii ce vrei, numai ca e greu sa compari uneori ce vrei cu ceea ce ti.ar gadila tie corzile. Mi.am dat seama de diferenta intre dragoste si senzatie de atasare. Nu imi dau seama cum unii le confunda. Mi.am dat seama ca e imposibil sa spui tot. Mi.am dat seama ca sunt pretentioasa. Mi.am dat seama ca ma multumesc totusi cu putin. Nu mi.am dat seama de ce. Asta pentru ca s.a schimbat paleta. Mi.am dat seama de diferente. Nu mi.am dat seama cum se ajunge uneori la Marele Canion, si nu, nu am nevoie de o lectie de geografie. Mi.am dat seama ca sunt un om prea complicat, si am invatat sa iubesc din nou simplitatea. Pacat ca simplitatea nu ma iubeste… ea doar se ataseaza de mine. Mi.am dat seama ca unii oameni formeaza trenuri. E greu totusi sa recunosti ca esti o locomotiva care nu se uita ce trage dupa ea. Mi.am dat seama ca niciodata nu ai motive sa te simti la pamant. Ai doar un punct de vedere eronat.
mi.am luat o vacanta.. de fapt mi.ai luat o vacanta..si nu numai.. o vacanta departe .. de toate gandurile ce le.am avut pana acum.. o vacanta departe de mine cea de aici.. o vacanta departe de tot ce era rutina pana acum.. mi.am luat si mi.ai luat o vacanta ca sa reinvat sa iubesc.. sa ma redescopar si sa descopar ceea ce vreau de fapt
cu tine in ultimele zile, incep sa imi aduc aminte incet ce imi placea odata, ma reindragostesc de toate lucrurile pe care le iubeam . . . si nu doar de lucruri..
cu tine apare energia de a vrea, de a putea, de a scapa de frica...
de a merge mai departe si.ti multumesc pentru asta..
gandesc ..
sa fiu iarasi demna... asa cum ar trebuie sa fie o sotie, calma si indolenta ca o amanta, sexy ca o femeie, fericita ca toate celelalte cupluri din jurul meu.. daca e posibil, sa ma indragostesc iarasi de calitati, sa nu mai imi sara in ochi defectele, sa tolerez gesturi si comportamente..
stiu ca toate inceputurile sunt magice, gasesti acea fascinatie.. acea stangacie plina de farmec
stiu ca in iubire ratiunea nu isi are locul si mai stiu ca vreau sa traiesc din nou..
intre noi e un "joc" de descoperire reciproca..e nevoie de comunicar si de timp..dar sper sa gasesc alaturi de tine toate raspunsurile de care am nevoie..
iti multumesc ca ai aparut in viata mea..iti multumesc ca imi readuci zambetul pe buze.. ca esti alaturi de mine.. ca ai stiut sa te strecori in sufltul meu sa iti simt prezenta in gandurile mele..
iti multumesc pentru toate acestea si multe altele..
vineri
Un suras iti poate aduce o lumina in ochi.. o raza de speranta intr.o inima pierduta si rece... Si pentruca are asa mare valoare.. risipeste.l in vant... in flori.. pe fiecare petala.. lasa picaturile d ploaie sa se oglindeasca in el.. sa bucure un suflet trist... Aduna in palmele tale tot ceea ce e pretios, dar nu se vede.. ascunde in tine puritate si ofera tuturor bucuria unei fiinte implinite.. fi un inger in fiecare clipa! Sunt momente in viata cand ti.e atat de dor de cineva , incat iti vine sa.l scoti din visele tale,si sa.l imbratisezi cu adevarat! cand o usa se inchide, alta se deschide... dar sunt dati cand ramanem atata timp privind una inchisa incat nu putem vedea toate celelalte care sunt deschise pentru noi. Nu te ghida doar dupa aparente te poti insela . Nu cauta bogatia ,inclusiv si asta dispare... Cauta aceea persoana care te face sa ZAMBESTI , e suficient un zambet
ca sa se faca LUMINA
intr-o zi intunecata. GANDESTE.TE LA ACEEA PERSOANA
CARE SA.TI FACA INIMA SA ZAMBEASCA.
Viseaza la ceea ce vrei sa visezi.... Du.te acolo unde vrei sa mergi.... Fii ceea ce vrei sa fi... ai doar 1 viata si 1 oportunitate pentru a face tot ceea ce vrei sa.ti propui. Sper sa ai.... suficienta FERICIRE pentru a fi DULCE..... suficiente INCERCARI pentru a te face PUTERNIC.... suficiente NECAZURI pentru a ramane UMAN..... suficienta SPERANTA pentru a te face si a fi FERICITA...... Cel mai fericit nu este neaparat cel ce are "ce.i mai bun din toate", ci cel ce stie sa ia ce.i mai bun din tot , ceea ce.i iese in cale..... fericirea asteapta.... pe cei ce plang.... pe cei ce sufera.... pe cei ce cauta.... pe cei ce incearca Pentru ca numai aceste persoane pot aprecia acele intamplari care au lasat un semn in viata lor NU SOCOTII ANII. NUMARA AMINTIRILE!!!..
mi se incalcesc din nou gandurile in cap, visez .. beau ness cu lapte pe banda rulanta si astept sa se intample ceva. “Astept” e doar un fel de a spune pentru ca nu stau... caut sa fac orice, numai sa nu am timpi morti, dar in timp ce ma invart in stanga si in dreapta, astept..si ce astept? inca nu stiu.. asa ca astept..poate vine si raspunsul asta..ar trebui sa fiu multumita cu ce am, cu ce sunt, cu ce am facut.. sau poate recunoscatoare caci intotdeuana este loc de mai bine..mereu imi zic ca pentru ce ai facut si cine esti pana la un anumit punct in viata, ar trebui sa fii mandru, impacat cu tine.. da, constient ca poti mai mult, ca limitele trebuie mereu intrecute, insa impacat cu realizarile de pana atunci... acum, in fata calculatorului, dupa.amiaza de marti, deprimata, scriu si mananc banane pe banda rulanta. imi traiesc deprimarea “Ce naiba fac? ce naiba fac cu viata asta?”
in toata debandada din capul meu, nu sunt nefericita, ci mi.e chiar bine. lipseste ceva doar . . .lipseste cineva la pieptul cui sa ma cuibaresc si sa adorm asa, printre cearsafuri, cu amintirile din Italia in nari si cu soarele care se izbeste in geam si in pleoapele mele in fiecare dimineata..calda dar rece in sufletul meu.. nu stiu daca asa este sa fie, daca exista destin, daca vorba populara ca “ce este al tau e pus deoparte” este adevarata sau daca tot este doar autosugestie, automimpunere, o serie de auto.ceva.uri .. stiu doar ce mi se intampla.. si nu mi se pare dtrept.. In ultimele luni parca toata energia imi era concentrata inspre “a astepta”, a astepta sa se termine anul, a astepta sa inceapa 2010, a astepta sa se intample ceva. cred ca mi.am repetat de atat de multe ori ca 2009 este anul marilor schimbari, incat mi s.a impregnat in fiecare por, in fiecare rid, in fiecare celula, intr.atat de mult incat schimbarile, mari sau mici, depinde de unde le privesc, au inceput sa se rostogoleasca peste mine ca pietrele la vale.,.asa se insira zilele, saptamanile, lunile anului asta, asa se insira si schimbarile mele, ca niste margele pe o panglica colorata...doar ca nu le vad rotunde..si nici roz.. daca sunt mai fericita? nu stiu.. nu as putea sa spun.. cred ca fericirea uneori, chiar daca ne loveste, uitam sa o traim. o apreciem mult mai bine de la distanta, dupa ce timpul s.a scurs, amintirile s.au cristalizat si, daca mai da si tristetea peste noi, avem termen de comparatie imbibat cu disperare care sa ne aduca aminte ca odata, demult, am cunoscut si fericirea. e cert ca nu sunt mai increzatoare..si nici mai indrazneata.. nu mai este loc de indrazneala in ceea ce ma priveste..sunt doar mai convinsa ca niciodata ca nu o sa fiu frumoasa si nici faimoasa. Pana atunci . . .astept.. noptile nu se pierd si gandurile nu se uita..
