şi ce dacă toate merg prost...eu mă gândesc la bine...vineri
mod de exprimare a celor ce nu pot fi exprimate..
şi ce dacă toate merg prost...eu mă gândesc la bine...miercuri
îti spun târziu..în prezent..
Dacă peste zece ani ai fi oarbă, dintre toate mâinile care îţi vor fi modelat sânii, le-ai recunoaşte pe ale mele?
Dacă mi-aş apropia buzele de urechea-ţi cum am făcut-o de atâtea mii de ori de-mi spuneai că se aude marea din gura mea înfiorată, oare s-ar mai auzi atunci?
Mi-ai mai recunoaşte limba fierbinte? Printre toate aromele care îţi vor fi bântuit dorinţele, ţi-ai mai aminti mirosul verde-crud-lăptos al trupului meu?
Ai mai şti că degetul care îţi scrie apăsat pe spate “te iubesc” e acelaşi pe care il sărutai hazliu înainte să-ţi pui mâna sub cap ca să te conducă în împărăţia somnului?
Dintre sutele de paşi care au bătut drumul nocturn de la patul tău în bucătărie şi înapoi, i-ai mai recunoaşte pe ai mei apăsaţi şi stângaci?Spune-mi iubita mea...
Mi-ai mai recunoaşte oftatul, dintr-o mie, când îmi merge greu? Dacă mi-ai pipăi pielea strânsă-n riduri moi împrejurul jurul cotului ai şti că sunt eu? Dar răsuflarea mea? Ai mai recunoaşte icnetele tastelor asuprite de mâinile mele în nopţile în care te culcai mai devreme?
Oare nu sunt eu singurul care mă strecuram în pat fără să-ţi tulbur visele? Mă opresc puţin din scris acum...Unde vreau să ajung cu atâtea întrebări la care n-aş putea suporta povara răspunsului greşit...?
Şi de ce-ar mai conta peste ani precizia amintirilor tale iubito? De ce-ar mai conta peste ani? Ce ciudaţi suntem noi oamenii...
Ne proiectăm fericirea şi dramele în viitor, negând iresponsabili prezentul. Căci dacă aş accepta prezentul iubito, tu n-ar mai trebui, oarbă fiind peste zece ani, să răspunzi la toate incertitudinile unei iubiri îngropate...
Dar când s-a îngropat iubirea? În prezent iubito...În prezent...
luni

Ce bine e să-mi fii aproape, lumina mea. Ce bine să-ţi ştiu chipul, ochii şi zâmbetul limpede. Ce bine că mi-ai ieşit în cale cu aripi de înger deschise şi trup de zburător. Ce bine că ai un nume. Ce bine!
Câte nume ţi-am dat! Câte identităţi. În câţi ochi ţi-am căutat inima, sufletul, esenţa... de câte ori mi-am înroşit genunchii cerşindu-i destinului crud, ce nu mi te scotea în cale, îndurare!
Şi acum eşti aici: înger strălucitor, Nălucă!
Te-am iubit încă din prima clipă şi mai apoi. Te voi iubi până la moarte, pentru că soarta mi te-a scos în cale când nici măcar în apus nu mai credeam.
Nu ştiu ce îmi va aduce clipa. Mai important este prezentul, şi poate un viitor în care ştiu că orice s-ar întâmpla, voi rămâne în suflet cu tine aceeaşi de azi. Şi nu am să te uit niciodată..
duminică
sâmbătă
luni
Restul e tacere..
Visez în tăcere
Aştern printre rânduri
Sentimentul ascuns
De când m-ai uitat...
Visez în tăcere
Tăcerea vorbeşte
Nu-mi pasă de nimeni.
Te iubesc.
Aştern printre rânduri
Ganduri spontane
Nu-mi pasă ce spui
Nu-mi pasă!
Sentiment ascuns
Şopteşte-mi tăcerea
Priveşte-mă în ochi.
Te iubesc.
De când m-ai uitat
Norii sunt gri
Şi-şi plâng peste mine
Amarul cel dulce.
(Kamel Amira)
Tacerea e când ne întelegem.Dar poate fi şi când m-ai uitat...Tăcerea înseamnă linişte numai când eşti cu mine.În rest, e furtună fără sonor...
miercuri
îti spun târziu..

cel puţin pentru o vreme...
simpla socoteală de pe hârtie
e spulberată de timp
şi “noi” moare încet
legat de o invizibilă funie...
la început te iubeam, fără să ştiu de ce... într-un târziu am înţeles de ce nu te-mai pot iubit dar asta oricum nu mai contează.. ce rost are să mai caut de ce-uri? lucrurile vin şi pleacă, totul se repetă şi viaţa merge înainte..departe de noi..departe de tine..
credeam că este esential să comunicăm dar aveam să aflu că pot doar să vorbesc singură, că pot să urlu între patru pereţi, să plâng până când îmi pierdeam suflarea pentru că tu erai prea orb şi prea surd să mă auzi, preocupat fiind doar de propria persoană, de parcă universul începea şi se sfârşea cu tine.. aş fi putut să plec în orice clipă din viaţa ta..
şi dacă astăzi m-ai întreba de ce n-am făcut-o atunci, ţi-aş spune doar că aveam prea multe întrebări şi nici un răspuns..nu ştiam încotro mă îndrept, ce aştept, ce vreau de la mine, de la tine, de la noi de fapt.. şi atunci am plâns.. da, am plâns, stupid refugiu dar necesar.. am plâns mergând pe străzi aiurea şi lumea mă privea când indiferentă, când uşor compătimitoare, probabil întrebându-se dacă nu sunt nebună.
lumea mea nu începea şi categoric nu se termina cu tine. am înţeles că prezenţa ta nu-mi mai era necesară. mi-au trecut instantaneu şi fluturii din stomac şi au dispărut şi întrebările sâcâitoare de genul “oare ii mai pasă de mine?”. şi ştii ceva
tu n-ai bănuit nimic pentru că viaţa a mers mai departe, aparent fără nici o schimbare. nu ne-am despărţit atunci ci mult mai târziu, dar acela a fost momentul în care am simţit că visul meu s-a destrămat.. ştiam că nu te mai iubesc şi o parte din mine murise putin..
căutam confirmarea..şi am găsit.o... pe urmele amintirilor..
duminică
iartă-MĂ...

Priveşte ! În geana norilor stă chipul tău... şi plânge... Nu cred să cer prea mult pământului şi frunzelor, să fiu doar o lacrimă pe obrazul tău... atât îmi doresc... Ai plecat şi m-ai lăsat dus de vânt. Iartă-mă că n-am putut fi mai bun decât ploaia, decât apusul, decât norii. Iartă-mă că m-am înbolnavit de tine.
DJ Rynno & Sylvia - Chilling my soul
Asculta mai multe audio Muzica »
miercuri
Not very often have we metBut the music's been too badCan only sense happinessif the music is sadSo I'm going homeI must hurry homeWhere a life goes onWe're too old to make a messDreams will keep me youngOld enough to stressOnly mirrors tell the timeSo I'm going homeI must hurry homeSo will my life go onYes I'm going homeGoing home aloneAnd your life goes onSo I'm going homeI must hurry homeSo will my life go onYes I'm going homeGoing home aloneAnd your life goes on
duminică
“Iubitul meu ,dulceaţa mea amară...
Ce bizar mi se pare să îţi spun aşa acum dupa 5 luni..de la despărţirea noastră..Altă dată mi s-ar fi părut ceva natural , acum îmi este greu. Am aşteptat un semn de la tine mult timp şi semnul nu a venit. Într-o zi am sunat la telefon...nu şti era data de 2.. M-am repezit la el simţind că parcă la celălat capăt vei fi tu...
-Alo?
-…………….
-Alo??????
-……………. Ton de ocupat...tăcere...
Erai tu oare? Sau mintea mea o ia razna. Am crezut pentru o clipă că nu ai avut curaj să vorbeşti. Vroiam să-ţi spun că încă îmi este tare dor de tine... Nu de asta am nevoie! Ştii de ce aveam nevoie atunci? De tine... Nu îmi trebuia altceva... Dar te-ai gândit o clipă la mine ? Măcar o secundă înainte să-ţi faci bagajele şi să ieşi pe uşa sufletului meu.... Te-ai gândit? Acum ai putea să-mi spui că te-ai gândit! Ce fel de om eşti ? Eu nu te recunosc . Nu eşti omul pe care l-am iubit cu toată fiinţa mea. Zici că ai făcut-o pentru noi! Eşti sigur că nu ai făcut-o pentru tine? Pentru că eşti laş , pentru că eşti egoist????
M-ai lăsat singură, înnebunită de durere, dezamăgită, pustiită, fără poftă de viaţă , absenţa ta m-a îmbolnăvit! Nu era o boală ce putea să fie vindecată. Era mai degrabă o durere fizică aproape constantă. Nu mă lasă o clipă să răsuflu. Tot timpul îmi aduceam aminte de zilele, nopţile în care ne făceam planuri , în care visam amândoi cum va fi viaţa noastră de acum înainte.
Mai de mult mi-ai spus că eşti egoist dar eu nu te-am crezut! Cum ai fi putut fi egoist când erai în stare de orice pentru mine. Ai fi mutat şi lumea din loc numai să mă faci să zâmbesc... Mult timp! Dar atunci au trecut într-o clipită. Am pus toate amintirile într-o cutie! Mai ştii când ne plimbam ? De fiecare dată când trec pe acolo văd şi locul în care ne-am pozat pentru prima dată. Eram atât de fericită..
Explicatii? Nu ştiu dacă sunt explicaţii dar aş vrea să-ţi povestesc.
Tu erai….TU! ....Ce drag îmi eşti când zâmbeşti! Păreai fericit... Eu ce mai caut aici?.... Nu era locul meu....... TU numai erai al meu!...... Eu o sa fiu a ta întotdeauna...
M-am săturat! Numai vreau!
Acum voi fi fericită! Voi avea şi copii şi îmi voi trăi viaţa alături de un om care mă va face fericită şi îmi va oferi siguranţa şi căminul de care am nevoie..linişte...
luni
duminică
Zîmbetul tău..în amintirile mele..
mergând pe stradă,caut zâmbete, caut oameni ce ştiu să împărtăşescă zâmbetul lor cu mine, să mă ajute să nu uit să râd, să trăiesc... da, şi eu zâmbesc, le zâmbesc lor din toata inima. ..uneori un zâmbet face mai mult decât un milion de cuvinte…
zâmbetul este cântecul surd al inimii, este expimarea sentimentului pur şi expresia fericirii... atunci când eşti fericit, cel mai sincer act este zâmbetul, el este mult mai profund... mă uit în trăistuţa mea cu amintiri şi văd acolo lacrimi dar şi multe zâmbete, ale mele, şi ale altora... doamne câte momente frumoase, toate încununate de un zâmbet! am adunat atâtea zâmbete, simple, unice, copilăreşti, sincere... toate le păstrez în adâncul sufletului pentru a nu uita niciodată ce frumos e să zâmbeşti…
din nou va fi seară, apoi zorii zilei îşi vor face apariţia dar de data aceasta nu va mai fi o dimineaţă oarecare, ci o dimineaţă în care mă voi trezi lângă EL, iar zâmbetul LUI mă va întâmpina la poarta noii zile.
Dintre toate zâmbetele, al LUI e cel mai frumos! :)...
Nu te mai cred - Anastasia Lazariuc
Asculta mai multe audio Muzica »
luni
Stiu atat de bine ce inseamna dorul incat nu mai e chip sa ii opresc cresterea.
Dorul e mereu in departari,mereu cauta sufletele sensibile... Si atunci cand esti singur, dorul iti tzine de urat, itzi aduce aminte de momentele in care se numara pana la 2. Nu am incercat niciodata sa dau definitzii sentimentelor si nu cred in definitzii. Sentimentele si trairile vin de undeva unde nici nu exista exactitate si nu vreau eu sa limitez instinctul cu care le numim: "iubire", "dor", "suferintza" etc.
Dar sa revin la dorul meu,poate e plecat peste oceane, poate numai peste cateva ape, poate chiar la cateva strazi… dar exista si nu e povara,e greu si fara el... Mi-e dor de dorul meu, mi-e dor sa mai traiesc ce am trait, mi-e dor de buze, de maini, de parfumul cearsafurilor curate, de tine privind dimineatza ingandurat pe ferastra, printre jaluzele. Mi-e dor de camera ta si culorile de acolo, de tacerea ta, de noaptea ce ne prindea imbratzisatzi…Mi-e dor sa mai fim "noi, desi e un "noi" incomplet...
Mi-e dor si de copilul care am fost.. naiv..
Mi-e dor sa iubesc...
duminică
O zi..
Bruma de-argint pe-o pânză de fum,
Când lumina-nvăluie pereţii
În zvon de păsări şi de glas bătrân
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Fără veste se iveşte ziua
Întins şi tumultos crescând,
Râsul ei imprăştiind lumina
Mi-aduce chipul tău senin cânând
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Albă apari şi chipul tău
Clar în lumina lunii-l văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine-n gând
După amiaza-n amorţirea-i caldă
Soarele îşi mângâie vântul în zbor
În lumina galbenă ce-şi cerne
Aurul peste pământul verde
Apari cu chipul tău strălucitor
Se aşterne nevăzuta seară
E alb, e totul fără cuvânt
Soarele tăcut încet se-ascunde
În zumzet legănat uşor de vânt
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Neliniştea se aşterne lin
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum ....
joi
Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc...

mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine?
că aş săpa atât de-adânc în tine
doar să m-ascund, să nu mă regăsesc?
când lumi se tot înalţă-n ritm drăcesc
în visul meu... tu inventezi ruine.
şi linişte mi-ar fi, şi-atât de bine!
dar unde eşti? eu unde rătăcesc?
Opreşte-mă! Ascunde-mă în tine
şi lasă-mă să plâng când mă strivesc
şi îndoieli, şi vorbe şi tăceri..
şi lasa-mă să-ţi fiu cât îndrăznesc…
ca mâine mai puţin... mai mult ca ieri,
Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc?
marți
duminică
sâmbătă

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-I uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Si du-te la furnică şi vezi povara ei
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-I trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!
vineri
Leonard Cohen- Love Itself
marți
De ce nu???.mă întreb....
luni

Luni- O zi în care visele nu mai au ce căuta…
Luni- Ziua în care te aduni să faci "faţă",ziua în care trebuie să te aduni şi să mergi cu capul sus…
Luni-Ziua în care orice te-ar durea trebuie să dispară…
Luni-Ziua în care trebuie s-o iei de la capăt, ca într-un labirint,drum prestabilit, fără sfârşit…
Luni- Ziua în care trebuie să fii aşa cum te ştiu toţi, puternic şi fără înfrângeri…
Luni- Ziua în care trebuie să poţi şi să zâmbeşti chiar dacă în sufletul tău “plouă” şi chiar dacă ai murit un pic trebuie să fii TU cel pe care EI îl vor…
Luni, după duminică- te sfâşie, se hrăneşte cu visele tale şi cu durerea ta…
Luni- Ziua care îţi cere mai mult decât poţi da…Şi dai, încă o dată...
Luni-Ziua când mergi mai departe pentru că trebuie…
vineri
decembrie..
miercuri
Eşti...
În foşnetul de frunze
căzute sub un tei,
în şoapta de pe buze
sau în dulceaţa ei?
Tu eşti !
E glasul tău în noapte
sau vîntul îmi răsună?
Miroase a mere coapte
sub albul trist de lună.
Eşti tu?
Un trup în legănare,
o luntre printre valuri,
o umbră-n depărtare
tînjind s-atingă maluri.
Tu eşti!
Venit din depărtare
în seara mea din urmă
Sau eşti o arătare
un vis ce-n zori se curmă?
marți
Pentru frumuseţe...
Luaţi de exemplu camera de baie din casa unei femei; nu vă puteţi imagina la ce aş vrea să vă uitaţi? Păi vă spun eu, şi începem sistematic de jos în sus
Veţi identifica într-un dulap de toaletă sau pe marginea căzii de baie următoarele produse:
cremă de picioare - cu scrub pentru spălat cremă de picioare - anti-perspirantă cremă de epilat cremă după epilat cremă de corp gel pentru igiena intimă cremă anticelulitică pentru coapse cremă pentru bust cremă de mâini cremă de faţă de zi cremă de faţă de noapte cremă pentru conturul ochilor demachianttonicgel antiacneică - opţional mască pentru … - gama este foarte variată cremă antirid - opţional, dar se regăseşte pe rafturile femeilor peste 25 de ani deja şampon balsam mască de regenerare pentru păr … si apoi vin cele de sezon
cremă de plajă cremă după plajă cremă de faţă de plajă am uitat ceva?? cu siguranţă, dar totuşi, voi nu vă luaţi cu mâinile de cap când vedeţi lista asta? şi totul în numele frumuseţii...:))
Eu cred în...
Credeam în daruire totală. Credeam că logica firii e să dăruieşti, să ai răbdare şi apoi să primeşti ceva. Nu neapărat ceva la schimb, niciodată nu ar fi suficient, dar atât cât omul de lângă tine să fie bine.
Credeam în dragoste adevărată. Credeam în puteri supranaturale în doi.
Credeam în libertate, în adevăr şi în sentiment.
Credeam în natură...în ea încă mai cred, oarecum.
Credeam că eşti diferit. Credeam că te-am ales cum trebuie. Credeam că astrele-mi poartă norocul în salbe argintate. Credeam că ochii tăi sunt sinceri şi că zâmbetul tău e deplin.
Credeam în curăţenie spirituală când de fapt tu eşti plin de noroi în suflet.
Credeam în nemurire. Credeam în tine cu toată fiinţa unui om. Credeam că poţi, credeam în capabilităţile tale, dar te-ai dovedit a fi un laş şi-un trădător.
Acum s-au epuizat crezurile. Se vor reîncarna, poate într-un alt timp. Într-un timp trecut. Într-un timp ce va curăţa noroiul adunat şi în mine. Ai lăsat în urma ta, nepăstor, o mare groapă de amintiri şi regrete. S-au spulberat ca prin vis o groază de clipe. Ce-a mai rămas? Scrumul adunat vârf în scrumiera ticsită de atâta sila.
S-au epuizat poruncile. Să nu ucizi..dragostea..! S-a epuizat şi ea odată cu scurgerea clipelor. Şi dorurile s-au şters. Au lăsat urme adânci în sufletul meu pustiit de regrete..
Umblu desculţă prin spini. Îmi sângerează sufletul, nu picioarele. Mi s-a scurs Firea în nefiinţa unei flori ofilite. S-a refugiat şi soarele de bună dimineaţa printre norii negri ai amintirilor udate de lacrimi. S-au refugiat amintirile cu tine. Au fugit din calea tunetelor mele. Am fulgere-n privire şi ploaie cruntă în buze. Râvnesc precum o fiară înlănţuită. O fiară ce se zbate să iasă din ghearele vânătorului. Mă zbat să mă eliberez .Însetată de răzbunare îmi îndrept privirea spre sufletul tău. Ţi-l gust... E amar ca fierea. Eşti amar cu totul. Te îndulcisem eu cu gânduri. Îţi spălasem trupul cu sărutări..dulceaţă amară... Ţi-a putrezit bunătatea...
Ai fost un blestem, nu o binecuvantare! ..de ce mă chinui..de ce îmi faci atâta rău...chiar merit?...
..aşteptări..
luni

De ce te ascunzi de mine, dragul meu?
De dimineaţă erai zâmbitor şi radiai fericit încât mă îcălzeai doar când mă uitam la tine prin rândurile pierdute..
Acum stai ascuns de mine şi nu vrei să ieşi din locul tau.
Încerc să te ademenesc cu sărutările mele, cu îmbrăţişările fierbinţi.
Mă doare când nu eşti, chiar simt că-mi îngheaţă sufletul.
Te iubesc şi te vreau ca să-mi încălzeşti trupul.
Vreau să răspândesc această ceaţă densă în care ne aflăm.
Gândurile mele te cheamă pentru a fi alături de mine, însă tu nu răspunzi.
Când vei fii pregătit vei ieşi din ascunzătoarea ta şi atunci vom fi împreună.
Te aştept ca să strălucim din nou împreună…
miercuri
Simplu.. în cuvinte..despre cuvinte..doar cuvinte..
Nu ştiu de ce uneori unele cuvinte ne duc pe culmi de fericire iar altele în adâncuri reci... uneori vorbesc tare ca să mă aud, să-mi aud gândurile bramburite şi prăfuite şi să mă speriu atunci când ele răsună în eter ca şi cum ar prinde o altfel de viaţă... uneori vreau pur şi simplu să le înăbuş, să le ascund, să le reduc la tăcere pentru că simt că sunt goale, prea sărace ca să redea ceva din ceea ce simt... uneori simt că trebuie să le împărtăşesc să le comunic, să mă fac înţeleasă să încetez în a mai ascult doar mânata de dorinţă de a mă trasmite celuilalt... uneori doar citesc cuvintele în ochii, sau în tăcere când stau lângă tine şi atunci ele sunt atât de asurzitoare... uneori plângem pentru că nu putem spune ce simţim... şi uneori e doar linişte... linişte crispată...
Cuvintele sunt atât de universale, ca şi sentimentele... toate acele cântece, toate acele filme, toate acele cărţi ....nu asta ne arată??? Cu toate că simţim personal şi că unele cuvinte rezonează în mintea noastră ca şi când noi le-am fi spus.... nu sunt cuvintele nostre nu noi le-am rostit mai întâi.
Ce cuvinte poţi să spui unui suflet trist? Ce cuvinte poţi să spui atunci când îţi moare cineva? Ce cuvinte spui atunci când iubeşti pe cineva? Ce spui atunci când nu vrei să spui nimic?Oare cum sunt cuvintele mele?
marți
Piticii pe creier sar coarda..
Între gânduri..
luni
Cer iubire....
duminică
FLORILE..
Etnologii consideră că floarea este un „receptacol” al forţelor şi darurilor uraniene ce vin spre ea sub forma razelor solare, a ploii sau a picăturilor de rouă. Iar înflorirea ei este rezultattul unei conjuncţii dintre apă (stihie feminină) şi foc (principiul activ, masculin).
Comparaţia între floare şi femeie nu este întâmplătoare, deoarece se subliniază „carcterul fugitiv al frumuseţii feminine – mirosul florii conotează dragostea, scuturatul florii sau pierderea mirosului e dăruirea dragostei şi pierderea fecioriei” (M. Coman – Izvoare mitice).
Plecând de la faptul că floarea este un străvechi simbol solar, întâlnim multe plante care-şi „întorc faţa” în direcţia soarelui.
„Sânzienele” şi „Drăgăicile” româneşti demonstrează faptul că nomenclatura florilor se intersectează cu onomastica divină şi demonologică.
Credinţe şi superstiţii despre flori:
– În flori, ierburi sau pomi se pot cuibări ori spirite bune, ori spirite rele, tocmai de aceea florile se comportă ca nişte fiinţe vii: bolesc, tânjesc, suferă sau vorbesc între ele (I. Evseev – op. cit.);
– În marile sărbători, când se „deschide cerul” (Anul Nou, de Paşti, de Rusalii), plantele vorbesc între ele, iar oamenii pot înţelege limbajul lor (R. Vulcănescu – Mitologie română);
– „Una zice: ia-mă, că eu sunt bună pentru dragoste!
Alta zice: ia-mă pe mine, că sunt bună pentru cinste! dar alta că-i de noroc. Alta spune: ia-mă pe mine, că bani mulţi vei avea! Şi de boale, de leacuri, de toate spun şi se îmbie. Numai trebuie să pricepi limba lor (E. N.- Voronca – Datinile);
– Unele flori au scopuri maritale (busuiocul, brebenelul) sau divinatorii: „Dacă ramurile de măr, vişin etc. care se pun în ziua de Sf. Varvara în oale cu apă, vor înflori până în ziua de Florii, e semn de an bogat, iar de nu, e semn de an sărac” (A. Gorovei –Credinţi).
vineri
Reţetă pentru suflet- Iertarea
Modul de preparare:Înarmează-te cu o dorinţă adevărată de a fi mai bun cu tine şi cu cei din jur. Înţelege că fiecare dintre noi facem ce putem mai bine ţinând cont de resursele, instrumentele şi intelepciunea pe care le avem în dotare. Găseşte puterea de a fi mai presus de mânie, teamă, resentimente, ură, arătat cu degetul, suspiciune, amărăciune, învinuire, condamnare. Acceptă că acţiunea s-a petrecut în trecut şi ce a fost nu se mai poate schimba. Lasă sentimentele negative să se evapore.
Ştiu că reţeta e mai complicată, dar rezultatul merită efortul. Spiritul tău învaţă ce e aceea compasiunea, mintea poate gândi pozitiv, iar tu vei putea avea parte de o viaţă mai fericită.
Serveşte-o tuturor celor dragi ţie, serveşte-o celor care cu voie sau fără voie te-au rănit în vreun fel, serveşteţi-o ţie. Tuturor ne place să avem parte de iertarea celorlalţi dar ne e atât de greu să iertăm şi să ne iertăm...
Te privesc în umbră..

De Mircea Eliade..

miercuri
marți
paradox..
luni
poveste..
sâmbătă
Rătăcind prin imaginar...
Ce nu ştii este că doare… să simţi, să doreşti, să visezi…
Doare.. E ca un blestem, il simţi întruna… de fiecare dată te întorci la el. Credeam că pentru prima dată în noaptea aceasta voi uita, dar e o utopie.
Îmi încep călătoria în imaginar, poate voi găsi aici uitarea, sau poate mă va găsi ea, oricum ar fi mai am doar speranţa că se va întâmpla.
Dacă mă auzi, dacă ma vezi.. să ştii că Te caut, şi Te vreau, şi Te doresc.
Găseşte-mă !
miercuri
...cuvinte...
marți
joi
miercuri
DACĂ AI PILE NU ÎNSEAMNĂ CĂ EŞTI DEŞTEPT
De cînd mă ştiu, românii sunt în căutarea unui bilet cu care vor să se laude în faţa celor care nu l-au obţinut. Bilet la concert, bilet la meci, bilet pentru staţiuni, bilet la revelion, intrare prin faţă la diverse instituţii. Ne-am transformat vieţile în liste de aşteptare, iar comportamentul nostru e de toată scârba. Ne revoltăm împotriva celor care umbla cu pile, dar dăm telefoane în disperare şi întrebăm „n-ai o relaţie la cutare?”. Cînd găsim persoana gata să ne servească, o abordăm umili. După ce obţinem biletul, devenim trufaşi şi filozofăm: „vezi ce înseamnă să fii băiat deştept şi să te descurci?”.
un ceai..
să-l savuraţi cu grijă!..
Îmi place
Îmi place să-ţi simtmângâierea privirii
şi adierea lină a şoaptelor,
Iubesc să te văd zâmbind
şi să ştiu că zâmbeşti
pentru mine,
Ador să mă pierd în strălucirea ochilor tăi,
ca să mă regăsesc apoi în dulceaţa buzelor,
în urma paşilor şi în bătăile inimii tale...
sâmbătă
Mesajul tau pe limba mea..
joi
Ce am fost??
Sunt pulsul tău.
Sunt fumul din tine.
Am fost o ţigară din pachetul tău…Am stat mândră în pachetul tău şi am aşteptat să vină şi ziua mea. Poate azi..poate mâine…a fost ieri.. Ştiam că o să mă alegi pe mine. O simţeam. Ai deschis pachetul. Te-ai îndreptat spre o ţigară dar ai abandonat-o şi m-ai ales pe mine....Mi-ai prins mijlocul între degetele tale. Era atingerea ce o visasem mereu. Speram să fie aşa cum mi-am imaginat. Te-ai uitat la mine îndelung, m-ai studiat. Speram să nu mă arunci. ..... Cu tandreţe m-ai aprins, te-ai uitat la mine şi mi-ai zâmbit. Primul fum m-a ameţit. Am simţit că mi-a venit clipa, dar aveam să mor între buzele tale, acolo unde mi-am dorit să îmi petrec veşnicia. Apoi ştiam că nu avea să fie sfârşitul. Aveam să circul prin tine, să ajung la inima ta, să mă cuibăresc acolo, să o strâng în braţe pentru câteva secunde.Ultimul fum...îţi privesc faţa...încerc să te mângâi imaginar. Adio iubitul meu!..
luni
O femeie indragostita..
Da sunt femeie...
marți
O zi dulce...
sâmbătă
Intre prietenie si egoism...impas...
luni
Eşti prezent..şi totuşi nu Eşti...
Sa mor...
si ma inec in patratele cuvintelor
infipte macabru in timpan
de cea care era iubirea mea.
Vreau sa mor cantand
tacerea de cavou desenata in mine.
Alerg cu gandul spre Iad,
luminez sticla privirilor
cu incandescenta lacrimilor
moarte deasupra cerului.
Cad sub noapte cautand linistea
eliberarii din lume.
Vreau sa mor fara lumanare,
sa ma pierd;
refuz sa cred in fotografiile timpulu..
duminică
Biciuită cu vorbe....
Mi-au rănit speranţele,
mi-au alungat visele ;
Vorbele tale
mi-au oprit zborul dorinţelor !
Dar, vorbele tale
Nu-mi pot lua amintirile.
Chiar dacă :
Vorbele tale
Mă fac să rătăcesc pe drumuri necunoscute,
Să trec în pragul nebuniei,
Vorbele tale
Mi-au adus singurătatea,
mi-au secat lacrima sufletului,
Însă,
Vorbele tale
n-au să-mi poată lua niciodata şi ziua de mâine




