Cuvinte pentru alinarea sufletului meu… mă hrĂnesc cu vise.. deşarte.. de ce mă mint.. oare minte.. ???cum poţi trăi două poveşti de dragoste identice??...poţi trăi asemenea poveşti??...unde e limita???....doamne..se joacă cu mintea mea.. şi ciudăţeniile ce mi se întâmplă în ultimul timp.. blestemată inimă stai lokului.. că tu mă duci la pierzanie.. el o iubeşte pe .. nu am putere să.i pronunţ numele.. mi.ar fi plăcut să fiu eu în lokul ei.. aş vrea să.l urăsc.. dar nu pot.. încă.. şi zic ÎNCĂ..SPER Să VINă ZIUA CâND O Să.MI ARUNC JUMăTATEA DE INIMă.. să.l uit.. să.l pot înlokui.. să mă simt femeie împlinită în braţele unui bărbat ce mă merită.. dar până atunci.. fac cea mai mare prostie.. citesc în blogul lui.. şi mă caut între cuvinte.. ridic întrebări.. fac scenari.. plâng.. şi inima mea tremură.. dar e doar jumătate.. am zis odată că am fost un noi doi.. dar nu el şi cu mine.. doar eu cu el în mintea mea.. nu ştiu la ce îmi folosesc aceste cuvinte dar o să le copii şi o să le lipesc de fişierul meu.. gândind că îmi vorbeşte jumatatea de inimă uitată ..cealată jumătate.. ce se face uitată..coincidenţe.. aveam o viata linistita,traiam impacat cu mine insami,pot sa spun ca eram fericit,nu pot spune implinit...dar seara cand puneam capul pe perna adormeam brusc fara sa am vreau gand,fara sa ma macine nimic,fara sa ma intreb ce va fi maine(in familie)...Dar ai aparut tu...si s a schimbat totul(discutii)... Nu cred ca exista metafore si epitete ca sa-ti spun ce simt pentru tine! De cand te-am cunoscut...in privirea si ochii mei a devenit stralucire...totul in jur mi se parea roz...frumos...ca mie chiar imi place sa traiesc! Dar , exista o singura persoana care m-a ajutat sa cred asta....tu Te iubesc,asta o sti.Imi umpli zilele cu soare(bună dimineaţa raza mea de soare),dai un rost vietii mele.Langa tine as vrea sa traiesc,din dragoste adevarata,o noua viata sa se nasca(vise..). Un vis frumos am trait si vreau sa cred ca nu s-a risipit.Am nevoie sa cred ca iubirea noastra va ajunge o realitate pe care sa fim mindri ca am ajuns sa o traim,sa o aratam lumii intregi(pe vremea aia o distanţă enormă era între noi.. nu creda nimeni că o să ajungem vreodată să o înlăturăm).Iubirea curata, frumoasa,impartasita,e pacat sa nu o facem cunoscuta…Timpul,s-a oprit in loc in prima noastra noapte de amor(ce frumos..dor de munte..şi era noapte..senină..).O stea s-a nascut din sarutarile noastre,iar cerul s-a deschis sa o primeasc,cand am spus primul TE IUBESC.Nu poate exista ceva mai pur,pe acest pamant,decat dragostea noastra.Nimic din lumea aceasta,nu merita sa ne punem iubirea,in pericol.Iarta-mi gelozia,draga mea ,iarta-ma daca, fara rost,uneori te chinuiesc cu linistea mea la ìntrebarile tale dar,cine e de vina pentru ca te iubesc?Am pierdut,in viata,mai mult decat si-ar putea imagina cineva si,peste toate am trecut dar,fara dragostea ta...mai bine mor.Esti perechea sufletului meu,sunt jumatatea ta si,cu o viata ne suntem datori.pentru tine traiesc,pentru noi.Nu exista si nu se va naste o alta care sa te poata inlocui.As trai o viata langa tine,pentru tine..(aşa a început povestea noastră..nimeni nu se aştepta..nici nu puteam să ne imaginăm..povestind.. îmi aduc bine aminte ..) Questa lettera nasce dalla voglia di dirti tante cose… sentivo in ogni modo il bisogno di dirti quello che penso, ho riflettuto molto su cosa e quanto scriverti, non voglio che questa sia una lettera come tante altre, voglio che sia diversa, ma soprattutto vera.Dimenticavo, mentre ti scrivo ho una canzone in ascolto che mi tiene compagnia(mă înterb oare era melodia noastră) ho ancora in mente quando ti ho fatto quel sguardo, eravamo così teneri... ma io anche molto imbarazzato.Per me sei la cosa più bella che in questi anni mi sia mai capitata, lo dico sinceramente, nella mia vita ci sono stati dei momenti felici con ragazze a cui volevo bene,

con te è tutto diverso.
.. sono in balia del sentimento che provo per te...è talmente forte che domina la mente, e m’impedisce di pensare ad altro...solo tu ho nei pensieri in ogni istante, ma lo sai che ho la tua foto, nello sfondo del telefonino, nello sfondo del portatile e anche nel pc dell'ufficio... mi manca solo di stamparla e fare un quadretto.
Vorrei poterti dimostrare di più quanto ti desidero! In questo momento te sei tutto per me.. e come se la mia vita dipendesse solo da te!.. e questo io lo chiamerei amore.... solo i miei occhi che osservano i tuoi possono farti comprendere la profondità e la purezza di tutto questo.Ricordo ogni secondo passato con te, ogni tuo respiro, il tuo pensiero mi fa vivere, vorrei averti sempre con me, ma neanche l'eternità basterebbe per dirti tutto quello che ho provato durante i nostri incontri e le notte passata insiemeHo voglia di rivederti, lo so che è dura creare una storia tra noi due, ma io pur di averti farei di tutto.. anche per un'ora(..mi.ai spus..pt o oră..la prima ceartă), mi basterebbe abbracciarti e sentirti ancora vicino. Ho riletto tutti i tuoi sms, da quello che scrivi si vede che tu hai bisogno di me come io di te, non lasciar perdere questa occasione, il tempo passa e ancora sei giovane per ottenere altre cose dalla vita, non fraintendere, non ti sto chiedendo cose assurde, ma non possiamo non vederci e credo che se lo vuoi di cuore tutto è possibile quando c'è di mezzo il sentimento.Ci siamo conosciuti così per curiosità..(simplă întâmplare..), ma forse il destino aveva già scritto che io e te ci saremmo dovuti incontrare e che a poco a poco ci saremmo piaciuti intensamente... (cine ar fi crezut..)Questo per me è stato il miglior regalo che la vita potesse offrirmi.Vorrei essere il tuo sogno che si avvera (erau cuvintele mele..pt ca tu erai un vis..), spero un giorno di poterlo esaudire se non l'ho già fatto, mi darò da fare perché questo accada il più presto possibile.Il ottobre 2001..(rectific..2007..) Il destino mi ha fatto conoscere te...(da..destinul..oare el să fie de vină..ce coincidenţă) Ci siamo appena incrociati lungo il percorso della vita ma da quel fugace incontro la tua immagine e il ricordo dei pochi momenti passati insieme sono impressi nella mia mente in modo indelebile....non so che ruolo ognuno di noi giocherà nell'esistenza dell'altro ma sono sicuro che, qualunque cosa accada, nel libro della mia vita alcune pagine porteranno il tuo nome....(era frumos să pui numele meu)

Dimenticavo.... mi sono messo a piangere, non sono riuscito a trattenermi, l'emozione che ho provato a scriverti questa lettera è stata troppo grande.(m.ai lasat să.ti sărut lacrimile la plecare..le păstrez pe buzele mele..) .. eccomi ancora.. (preferatul meu) Mio dolce amore..
ormai ti ho detto quasi tutto, ma continuo ad avere il desiderio di scriverti, magari in alcuni casi potrò esserti ripetitivo ma quello che provo per te è talmente forte che non riesco a fare a meno di scrivertelo ancora.Mio dolce amore...non importa se questa lettera sarà la più bella, l'importante e che tu la legga perché sono le mie paroleSarebbe inutile spiegarti quanto ci tengo a te perché nessuna parola potrebbe farlo e sarebbe altrettanto inutile dirti che non riuscirei più a stare senza di te, come la mia vita sarebbe vuota e triste.... vorrei soltanto spiegarti che te per me non sei una qualunque...vorrei che ricordassi sempre queste parole.... ma soprattutto che non ti dimenticherai mai di me perché te sarai in me per sempre..

(rămas bun la plecarea mea..)Ci pensi, poco più di otto mesi fa eravamo due persone completamente sconosciute, e adesso... in te mi sto perdendo, amore mio, da quando sei entrata a far parte del mio mondo, nulla e più uguale, sento sempre una voce che parte dal mio cuore e mi parla di te, e alla mattina alzandomi, quando mi guardo allo specchio, oltre al mio vedo anche io tuo viso.Rivivo ogni attimo dell'ultimo incontro e prego affinché nel mio destino ce ne siano tanti altri come quello, vorrei ancora dormire accanto a te, osservare il tuo viso angelico mentre riposi.... davanti alle cose belle non si fanno commenti, è per questo rimanevo a guardarti in silenzio e accarezzarti.Avrei voluto svegliarti ogni giorno con delicate carezze, e cogliere poi il tuo primo sguardo assonnato del mattino, e avrei voluto trovare i tuoi capelli e la tua pelle tra le mie mani… Ogni cosa mi manca di te… Perché di te ogni cosa mi seduce e m'affascina….Ogni giorno che vivo è speciale perché ci sei anche tu nei miei pensieri… ormai mi sei entrata nell’anima, non c’è ora, non c’è giorno che io non ti desideri… ho bisogno di te, ho voglia di baciarti, ho voglia di fare l'amore con te, vorrei sentire le tue mani, la tua bocca su di me fino a mozzarmi il fiato, sino a “morire” di te.Che destino il mio, non pensavo che ci si potesse innamorare così di botto senza avere il tempo di ragionare… ma l’amore non sente ragione ed io mi trovo qui… perso di te.

Come si fa a dimenticarti? Non voglio dimenticarti…perché amarti mi fa sentire vivo, amare per me è vivere... preferisco soffrire piuttosto che rinunciare, preferisco rischiare piuttosto che non amare…(??de ce??oare de ce??) In questo momento mi aiuto con le illusioni e vivo d’emozioni che tu mi stati dando, è molto dura, perché mi manca il contatto fisico, spero un giorno di aver la possibilità di esprimere un desiderio ma non chiederò di diventarel'uomo più ricco e bello del mondo ma chiederò solo di averti accanto.Se dovrò ti amerò in silenzio, dentro il mio cuore, e credimi ti sto amando tanto da sentirti sempre accanto a me… nell’anima... ma muoio dentro col desiderio di vederti..Quante volte te l'ho detto che mi manchi? Tante..lo so, ho capito che l'importanza di una persona non si valuta per lo spazio che occupa, ma dal vuoto che lascia quando non c'è.... Dio, ho ancora tanta tenerezza e dolcezza da donarti... non immagini quanta.Continuo a pensare alla splendida notte passata insieme, ma mi chiedo perché i momenti più belli, più dolci, quelli che non vorresti finissero mai, sono sempre quelli che scorrono più velocemente, quella notte mi è sembrata volata troppo in fretta..... mi viene il rammarico che avrei potuto fare di più... sicuramente ti avrei lasciato dormire di meno, ma è stato bellissimo avere accanto il tuo corpicino appoggiato al mioTi adoro amore mio grandissimo, ma mi manchi... mi manchi immensamente… da morire..Ti aspetto amore.. sarò lì ad aspettarti..Mi manchi amore..la donna e capace di soffrire in silenzio sperando che tutto possa cambiare..e crede..crede..crede... fino alla fine che tutto si risolverà... (gândind la mine nu.i aşa??)Quanto siete meravigliose!!!!!... Non trovare l'amore mi rende triste..

e divento ancora più triste quando vedo creature come voi soffrire...perché amate troppo chi vi usa per i loro comodi e poi vi ripone come foste delle bambole..Concludo con una dedica a tutte le donne che hanno sofferto e soffrono per amore..Quando l'amore c'è ti viene voglia di volare,e il tempo che trascorri insieme non ti basta quasi mai..Quando l'amore c'è esci di meno con gli amici e cerchi angoli di pace per nasconderti con lei..Quando l'amore non c'è non hai più voglia di parole,

e resti solo ad ascoltare un dolore che non vuoi..Quando l'amore non c'è ti senti piatto come se fosse caduto il mondo su di te..Ma se l'amore c'è o non c'è in ogni caso è un'emozione.... lasciala crescere con te..Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile si te izbesti de pamant,de realitate. Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv. Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine? Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor? Cred ca mai mult credinta, decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis. Si-acesta e momentul in care aripile dispar…Uneori poti zbura si fara aripi. Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara. E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta. Tot zbor este si acesta, insa unul spre un pamant de care te vei zdrobi. Atunci, zborul acesta este absurd.Si visul in sine este fara sens. Dar, de ce caut eu un sens visului? Am eu, oare, nevoie de o certitudine ca sa pot visa? O speranta nu-i destul? Se pare ca nu. Sau poate ca nu mai exista nici o speranta a pierit, poate, demult.Insa, in drum spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate …hmm… o vad cum se transforma in nisip si mi se scurge printre simturi.Insetat de certitudini, nu ma aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip poate,cine stie,candva,acest graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip..non volevo piangere davanti a te... non volevo farti soffrire....non era mia intenzione... forse non dovevo lasciarmi andare troppo con il sentimento, mi spiace che hai il cuore triste, io ti voglio molto bene e te lo vorrò per sempre... comunque credo che sia bello quello che è successo tra noi due, non è stata la semplice conoscenza e la probabile amicizia poi svanita nel nulla, io sono felice, credimi, Non so se sia il caso di parlarti ancora dei miei sentimenti... adesso io mi trovo a fantasticare, a immaginare quanto sarebbe bello riuscire a mettere in piedi i progetti che ci siamo detti e insieme... Il tuo sguardo, il tuo viso mi sfilano in mente. Mio Dio! Non potrei mai dimenticarlo... amore, dimmi come potrei dimenticare le emozioni passate insieme, quei baci, le carezze, l'emozione che mi hai dato.. quando una donna arriva a fare quello che hai fatto tu, è impossibile non innamorarsi.....Credo che mi sia lasciato andare troppo con i sogni, ... come un ragazzino penso di essere pieno di sentimenti e di ciò non mi pento, io amo la vita e con essa tutto ciò che mi circonda, ma soprattutto amo te. Capisco la situazione in cui ti trovi e non aver paura, io voglio solo il tuo bene, comunque una vita sola non mi basterebbe per dimenticare la nostra "storia" che è qualcosa di prezioso e che conserverò nel mio cuore... però bello come è nato questo sentimento.. credo quello più sincero della mia vita. Adesso ho paura che non posso amare nessun altro dopo di te, perché tu sei una persona particolare, unica, dopo te tutti mi sembrano un po' ridicoli. Ti avevo scritto che preferisco soffrire piuttosto che rinunciare, sono sempre di quest’idea, ma mi dispiace soffrirai anche tu......Non voglio rovinare tutto, voglio continuare a sentirti e tenerci compagnia come abbiamo fatto dall'inizio.. la nostra storia deve continuare.. credo che non riusciremo mai a dividerci... ci vogliamo troppo bene... comunque tu sarai sempre nella mia anima, nei miei pensieri, nel mio cuore, sei la cosa più bella nella mia vita e da te vorrei solo una cosa: non dimenticare il nostro "amore", Solo quello chiedo da te: non dimenticarmi!!!Tu per me sei sempre una persona speciale, così come per te io sarò sempre una persona speciale, e sempre tu mi vorrai bene anche quando avrai ottanta anni ed a mala pena ti ricorderai di me..Ti amerò per sempre!Tu ai fost si vei fi iubirea mea. Din clipa-n care te-am vazut mi-am spus ca tu esti cea pe care o asteptam de mult timp. Am facut tot posibilul sa ajung la inima ta dar.. se pare ca tu nu m-ai lasat cel putin la inceput. Atunci in mintea mea totul era confuz “Oare chiar iubeam ?”, dar oare ce inseamna sa iubesti ? Era oare acel sentiment care te facea sa te simti parca tu conduci intreaga lume, cred ca asta e pentru ca pentru prima data in viata ma simt in al noualea cer dragostea mea, Te Iubesc.Din clipa-n care te-am vazut atat de mult mi-ai placut, ochii tai m-au chemat. Te iubesc, esti viata mea !” Putem spune adio unei zile, unei persoane, atator si atator lucruri… dar, iubirii, odata aparuta… nu-i voi spune niciodata adio… pentru ca e vesnica si fiecare avem nevoie de ea. Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci cand mi-ai scris pentru prima data ceea ce simti pentru mine am simtit ca m-am nascut din nou si traiesc intr-o lume de vis si e atat de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta! Am devenit dependent de tine..(şti era 25 octombrie..iubirea mea as vrea sa ajungi sa ma cunosti atat de bine incat sa ma faci sa capat incredere in tine..sa pot sa.mi deschid sufletul in fata ta iar,tu sa.l citesti ca pe o carte deschisa,sa poti sa ajungi sa ma cunosti sa vezi ce vreau..si eu la randul meu sa gasesc in tine puterea de a merge mai departe,,caci sunt momente cand ma simt atat de neputincioasa atat de singura si imi este asa de greu ..greu de explicat in cuvinte...ma simt de parca as fi la rascruce, viata mea e un drum deschis dar am nevoie de harta sa nu gresesc drumul si sa nu ma ratacesc,nu vreau sa ma trezesc singura intr.o pustietate a durerii..si sa cred ca totul e doar un cosmar..eu vreau ca tu sa fi cel care ma pune in valoare, care imi da putere sa visez cu ochii deschisi,sa ma faci sa imi doresc..lucruri marunte dar. bogate spiritual..lucruri care m.ar face fericita..atunci cand ai fi langa mine..cand te.as saruta..si te.as atinge..atunci cand m.as bucura de tine,sa ma faci sa cred in mine si sa gasesc putere de a recunoaste ceea ce e bine pt noi si sa fim fericiti dar e asa de greu ca mereu imi vin din urma intrebarile si gandurile ce ma chinuie..zilnik si temerile mele...de ce oare nu pot fi nepasatoare??? de ce nu sunt altfel..oare e bine ca sunt asa ..???!!doamne cum sa fac sa traiesc frumos,fiecare gand de dragoste ce zboara catre tine neincetat de cand te.am cunoscut..cand tu esti atat de departe si greu de atins..si ma intreb unde ratacesti jumatatea mea??..cand o sa fi langa mine..oare timpul ma va pune sa mai alerg mult dupa el.. mai am mult de asteptat ..cica cu rabdarea treci marea dar care. mare ca parca marea mea e un desert al gandurilor si al asteptarilor si imi este enorm de greu fara tine pui..si ma simt singura.. apoi 27..Am comis o crima frumoasa,iubitule..am indraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei iuubiri ca un fum si ..in aceste momente tu esti infinitul meu magic.As dori ca in viata ta sa fiu ca o ploaie de vara care te racoreste dar si te infierbanta..Te caut..sau mai bine zis te cautam..te cautam in fulgii de zapada spulberati de vant..te cautam in lumina soarelui de octombrie..in luciul infinit al liniei orizontului..te.am cautat chiar si in glasul unei vrabiute ratacite,dar nu te.am gasit..Acum nu fac altceva decat sa te vad in fiecare ciob de oglinda,sa.ti zambesc in fiecare gand ce zboara spre tine si, sa tresar de fiecare data cand imi amintesc de vocea ta calda dar si de imbratisarile si sarutarile imaginare ce mi.au trecut de nenumarate ori prin minte..Acum nu fac altceva decat sa regret fiecare minut care ne desparte si imi este groaza sa ma gandesc la timpul enorm si totusi parca atat de putin de neinsemnat care ne desparte..Pt putin timp uita ca tu esti venit ca sa pleci dar totusi putinul timp in care am fost impreuna a fost de vis..esti visul meu..TE IUBESC cum nu am mai iubit pe nimenea,sentimentul ce.l simt pt tine este cu totul special..cu toate ca tu nu ai idee de toate aceste lucruri.Acum in aceste momente inima mea simte un gol imens...``Ii lipsesti``..Ii lipseste chiar si sonoru zambetul tau,caldura buzelor tale..neatinse..totul..nimic nu ma incalzeste in aceste clipe decat amintirea frumoasa de vis traita alaturi de tine pe net..Daca as vrea sa iti scriu ceea ce simt pt tine n.as face decat sa o iau pe ocolite..daca as vrea sa scriu ceea ce.mi place la tine nu m.as m.ai opri pt ca imi plac atatea la tine..numai la tine..acum daca as dori sa.ti spun ceea ce simt pt tine mi.ar lipsi cuvintele.. Daca as sta sa ma gandesc la clipele fericite pline de visare alaturi de tine nu m.as mai opri..dar in momentul de fata timpul este blestemat atat pt mine cat si pt tine..caci ne desparte..dar o sa vina o vreme cand si acest blestem se va rupe..si atunci poate vom cunoaste fericirea..daca nu pe deplin..macar cea de moment..te iubesc.. si te vreau langa mine..in visul meu....dar primul mail a fost in 23..SINGURATATE IN DOI..Cand anume iti dai seama ca 90% din ceea ce esti tu nu mai traieste langa partenerul tau, ci in alte locuri din viata ta?
Sau cand iti dai seama ca ceea ce tu spui nu mai are nicio valoare si nicio semnificatie pentru el? Lucrurile pe care le faceti impreuna se imputineaza treptat cu fiecare clipa care trece si, incet-incet, esti constienta ca nu iti mai faci planuri de viitor ca nu mai esti sigura ca mai ai cu cine.
Incepi astfel sa traiesti intr-un prezent care nu mai este legat de viitor, este doar un prezent in sine. Fara sperante si visele unui cuplu. Cuplul care a fost se dezintegreaza.
Traiesti doar cu o certitudine: tu acum esti doar tu, fara sa mai fii impreuna cu el. El ramane in umbra, dezlegat de tine.Ce poti face pentru a reinnoda o relatie care, dupa cum o simti intr-un mod foarte acut, poate avea un sfarsit palpabil? Inainte visai sa il vezi imbatranind frumos alaturi de un NOI posibil, acum speri doar sa iti simta, macar o data, iubirea cu care il inconjori. Este ca o aura invizibila pe care el nu o mai simte ca o are. Nu-l mai poate atinge. Acesta este singuratatea mea in 2. Singuratate pe care o accept, dar nu reusesc sa ma resemnez cu ea. Este un moment in viata. Stiu ca toate au un inceput si un sfarsit. Nu stiu daca aceasta este sfarsitul. Simt numai ca intoarcerea catre o singuratate in 1 este mereu mai suprotabila decat cea in 2. Si oricum, am o mie de variante pentru a-mi umple singuratatea in 1: carti, muzica, filme, prieteni!...poate chiar tu..)Crede-ma, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred ca dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodata.” !!!”

“Poate ca ochii mei nu au luminat indeajuns zarea ta, poate ca zambetul meu senin nu a inseninat indeajuns fata ta, poate ca am fost doar un strop din roua diminetii, care a cazut in fantana vietii tale, poate ca am fost doar o stea, in inaltul cerului inimii tale, dar poate ca TE-AM IUBIT, si TE IUBESC !!!”Ciao amore, stasera mi sento proprio come quella frase della canzone di Pino Daniele:

"Ho un maledetto bisogno di te" ... Ho una voglia di vederti..... ma tu quanta voglia hai di vedermi? Tutta colpa di questa distanza che non possiamo stare un po’ insieme e condividere tutto quello che fanno due persone che si vogliono bene, ma possiamo solo sentirci per telefono e sms... mi manchi così tanto che vorrei tirarti fuori dai miei sogni per abbracciarti davvero!!!Se chiudo gli occhi e cerco di immaginare la cosa più bella che abbia mai visto, vedo te che mi sorridi..... sei una creatura meravigliosa….(prea mari coincidenţe..sms-uri ciudate..gânduri aiurite..iar vise rătacite..mii de întrebări fără răspunsuri) Poi ti dirò, io la troverei bella una storia intrigante, fatta di incontri nascosti... dai scherzo... non voglio perderti e non voglio crearti problemi.... certo... il mio desiderio e quello di non passare il resto della nostra vita senza rivederti.. il nostro rapporto è troppo bello per essere vissuto solo virtualmente, ma credo che l'occasione arriverà sicuramente... non credo di essere stato uno di passaggio da non volerlo rivedere più...abbiamo fatto tutto quello che c'era da fare: abbiamo fatto l'amore.. abbiamo pianto... abbiamo anche riso... io ti adoro troppo... ti adoro dal profondo del mio cuore... ti adoro per quello che sei... ti adoro amore mio...Ogni giorno ripenso alle nostre chiacchierate, alle nostre telefonate... con te sono riuscito ad aprirmi tranquillamente... essere me stesso... per me è stata un’esperienza bellissima, diversa.... credo che tu non troverai mai nessuno che ti possa amare più di me.... almeno nelle circostanze in cui ci siamo incrociati.. è che possa darti quello che hai apprezzato fin dall'inizio..... lettere, pagina dedica in internet, serenate video.... ma la cosa più importante la dolcezza... ti voglio bene... tantoAppena ti ho conosciuto credevo che nascesse solo una semplice amicizia, poi ho pensato ha una semplice storia...ora però ho scoperto che sei importante per me.... ti sembrerà esagerato se mi sono innamorato di te.. L'amore è un sentimento stupendo ma ti fa anche soffrire.. Ogni sera... anzi ogni notte prima di coricarmi bacio sempre il display del telefonino... anche tu l'hai fatto? Non puoi immaginare quanto mi manchi....

ho immaginato tante di quelle cose con te...Mi manchi...AmoreMi mancano i TUOI baci...Mi mancano le tue carezze...Mi manca il tuo sorriso..Mi mancano le tue coccole...Mi mancano i tuoi occhi..Mi manca la tua bocca...Mi manca il tuo corpo vicino al mio..Mi manca averti accanto mentre dormo e svegliarmi con i tuoi baci...Mi manca quando mi accarezzavi il viso..Mi manca tutto di te!Ma soprattutto tutto questo mi manca donarlo anche a te.... perché amare è donare e una virtu che parte dal cuore.....

În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a întelege..

… Acum un an aproape.., mă tânguiam cerului meu roşu.. mi.e dor de mine şi, m.ascund, scăldată.n ploi de amintiri … ca o laşă …. sunt tare departe de mine, nu prea am de ales, deseori îmi regăsesc zâmbetul izvorât din craterul lacrimilor secate.. eu iubesc altfel, iubesc în felul meu, ... şi pentru mine surprinzător de neînţeles, nu că ar fii ceva de înţeles neapărat, dar, daca e să fie, nu cred că aş reuşi să răspund suficient de suficient încât să împac pe toată lumea şi, să mă simt la rându.mi împlinită …mă alint niţel în răcoarea fanteziilor, şi ce dacă sunt la graniţa dintre real şi ireal, sunt ale mele, n.am destulă încrâncenare să mă ruşinez, vreau eu.., am dreptul să fiu eu.., fărâma aceea de RosU aprins care.mi înmugureşte zâmbetul în ploi de amintiri.. şti totuşi la ce mă gandesc acum.. de vorbă cu mine.. cadou pentru tine o bomboană ..roşie.. aşa a început.. mai ţi minte.. eu nu pot uita.. dulceaţa ta amară.. şi când mă gândesc că ce frumos era sentimentul iubirii.. mă făcea să îmi doresc să trăiesc doar ca să îţi simt inima cum bate.. m.am pierdut în acele braţe larg deschise.. de ce mi.ai dezmierdat sufletul şi gândurile cu acele dulci cuvinte.. m.am topit şi inima mea a alunecat pe o altă pantă... octombrie.. doar o jumatate de inimă..

să nu uiţi...

dragostea e ca un zâmbet

niciodată n.are valoare

dacă nu o dăruieşti..

tu în mintea mea eşti ca un simplu gând,

o imagine,

un cuvânt,

o privire întro fotografie îmi aduce aminte de fiinţa ta ..

eşti o rază de soare

într.o zi de dimineaţă uitată..

totuşi luminoasă şi.nsorită

ca amintirea ta

din inima şi mintea mea..

Zilnic mă felicit că sufăr din ce în ce mai puţin pentru faptul că nu sunt nimic în ochii celorlalţi..

visele numai sunt ceea ce obişnuiau a fi, unele lucruri trec pe lângă mine lipsite de importanţă.. am pierdut noţiunea timpului.. zâmbesc.. zâmbesc ca şi când aş vrea să zâmbesc.. decizii inutile.. pierd.. simt că mă pierd.. ce e eşecul.. dar ce rost are? să îţi zic să pleci? nu vrei să pleci.. dar nici să stai nu vrei.. şi totuşi îţi e totuna.. am tot.. într.o mare agitaţie văd numai surâs şi frumuseţe.. urlu după tine, nu mă auzi… şi în marele dor îmi arunci numai cuvinte grele.. sau seci..

nu te mai văd

.. iartă.mă..

A fost odată… ieri şi azi!.. aşa mi.ai zis!

şi te.am crezut..

de ce iubesc un vis? de ce există lacrima? de ce ai învăţat să mă refuzi? de ce vreau ceva ce tu nu?.... de ce nu mă vrei? de ce te vreau? de ce nu am pistol..lamă..funie..? de ce nu pot? de ce? de ce? de ce.. Eu?

nebunie, amar, vijelie şi groază în capul meu.. nu mai vreau să fiu împotmolită în vise! nu pot trăi! de ce mă tot opreşti? tu, doar tu - iubire idioată - doar tu mă chinui! te urăsc! te.aş îneca în chinuri! te.aş mototoli şi te.aş arunca în cerneală..

Ratat!

fugi, nu îmbrăţişa sicrisul!

am plâns deja, nu vezi? râzi cu moaca de prost şi te gândeşti la alintarea mea? şi iarăşi ură! off, ce puţine cuvinte îmi găsesc să te urăsc!!!

şi totuşi, iar mă mint.. dar tu ştii de ce blestem! mi.ai promis - iubire mută - că nu vei greşi în veci! iar acum, că eu te.am prins, nu mai scapi de scărpinare! ai ales ca să mă minţi, vai, iubire oarbă, ce naivă te prefaci! ştiu, acum, prea bine, de ce nu pot să ling spinii din grădina ta.. nu ai gradină, blestemato!

nu ai nici viaţă, necioplito!

fiecare bătaie a inimii ai dedicat.o cui nu.i trebuie, mi.ai furat toate visele şi le.ai putrezit în lacrimi! criminalo! nu vezi că ..? iubirea ce o simt nu va mai trece! înţelegi, acum, de ce urăsc? şi nu suport să ştiu că eşti pe.aici..

Plouă.. Plouă fals.. Plouă.. Plouă doar într.un loc: peste mine.. o mână …o simt …un gând.. nu vreau?! Te urăsc! atât de mult încat te.aş sufoca cu îmbratişarea mea! acum! visuri spulberate şi haos.. atât rămâne în urma ta.. mai bine şterge.ţi urmele singur! Eu, din urma ta, mă chinui să plâng mai mult şi iar mai mult, pentru ca lacrimile să.mi ajungă să.ţi şterg urmele lăsate… atât de mult rău îmi faci! şi te întrebi de ce urăsc… am obosit să tot regret că . normal că au rost! totul are rost, chiar şi distanţa dintre suflete; chiar şi răbdarea fără rost, tot rost e.

te.aş urî ca să mă poţi iubi.

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce.l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce.ai plecat? De ce.ai mai fi rămas?

Azi, iubesc o umbră a gândului meu,

Iubesc o taină ce.mi face sufletul greu,

Iubesc o enigmă.. Înot cât mai pot, chiar dacă mi.e frică
Sunt o naucă în univers.
Aş vrea să găsesc o mână întinsă
Să fie întinsă cu.adevărat
Să nu fie doar o nălucă,
Apoi să dipară destramata în inexistent
Caut cumva să fie bine
Un bine într.o lume ciudată,
Falsă şi indolentă..

".....mi e o ciuda pe mine şi spun "aŞa îmi trebuie, dACă sunt fraieră"...

eşti gurmandă, colerică, leneşă..

încă nu ai aflat care sunt cele mai mari defecte ale tale,

ia.ţi timp să afli cum păcătuieşti pe lumea asta şi cum crezi că ar trebui să abordezi lucrurile..

şi în plus de toate ţine seama de faptul că mereu te ia gura pe dinainte..

ŞI NU FACi BINE... AM PIERDUT DE MULTE ORI, DAR NU Mă POT ABŢINE..

(MĂ) ÎNJUR... ÎN GâNd..

sunt eu, în lumea mea..

eşti tu, în lumea ta..am fost noi, în lumea noastră.. Noi ? da, noi…

Defapt, eu şi cu mine.. într-o lume plină de vise..

pierdută printre lacrimi..

.. pierduţi în simple vorbe ce au spulberat speranţe..

.. încercând să ne ţinem echilibrul pe o cărare a vieţii…

Noi, oprindu.ne o clipă, doar pentru a suspina..

eu.. hotărâtă să ne oprim… aici

Tu, hotărât să mă ajuţi!..

PS… sunt mult prea credulă, am încredere în oameni care până la urmă, într.un fel sau altul ajung să mă dezamăgească ...

gândul tău..

Dacă aş putea cuprinde un curcubeu,aş face.o pentru tine şi aş împărţi cu tine frumuseţea sa,în zilele în care eşti trist..

Dacă aş putea aş construi un munte pe care să.l consideri prioritatea ta, un loc unde poti găsi liniştea un loc unde să fim singuri..

Dacă aş putea să cuprind problemele tale le.aş arunca în mare..

Dar stau şi mă gîndesc că toate aceste lucruri sunt imposibile pentru mine nu pot să construiesc un munte sau să prind un curcubeu..

Dar lasă.mă să fiu ceea ce ştiu să fiu mai bine, un prieten întodeauna aproape de tine...

O scrisoare celebră..

Răscolindu.mă, conţinutul scrisorilor tale de dragoste m.au trecut printr-o grea agonie, neştiind cum să le interpretez, în unele locuri îmi păreau în defavoarea mea, în favoarea mea în altele Te implor acum cu toată inima în numele dragostei să.mi dezvălui gândurile şi sufletul tău adevărat ; dorul arzător mă obligă să.ţi cer un răspuns căci sunt de mai bine de un an lovit de boala dragostei neştiind dacă am câstigat sau nu un loc în inima ta, ceea ce m.a împiedicat să te numesc iubita mea căci dacă tu mă iubeşti doar cu o dragoste obişnuită acest nume nu este potrivit pt tine, a iubii un rege înseamnă mult mai mult decât o iubire obişnuită ; dar dacă tu eşti fidelă doar adevărului, loială iubită şi prietenă , şi ca să.mi dăruieşti trupul şi inima ta, care a fost şi va fi servitoarea ta loială, îţi promit nu doar că numele meu se va lega de al tău, dar şi că inima mea să fie la fel, iar tu unica mea iubită, alungându.le din mintea şi afecţiunea mea pe toate înafară de tine, şi să te servesc cu credinţă doar pe tine. Te implor să.mi trimiţi un răspuns final la scrisoarea mea, cât de departe să.ndrăznească visele mele a zbura ? Şi dacă nu doreşti să.mi răspunzi în scris să.mi spui un loc unde.l pot auzi din gura ta, un loc unde am să vin cu inima tremurândă de emoţie. Nu mai vreau să trăiesc cu frica de a te pierde..Scrisoare de dragoste scrisă de mâna celui care vrea de bunăvoie să rămână al tău pentru totdeauna...

Ar trebui să spun… sunt o idioată ..că dau atenţie unui bărbat ce nu merită atenţie..că am crezut în cineva ..ce mi.o promis marea cu sarea şic ând am deschis ochii toate nenorocirile erau lângă mine..ce fain ar fi dacă aş putea să.mi zmulg părul din cap.. să ţip un vaaaiii tuuu(astazi am avut iar proces).., spre satisfacţia ta..dar vezi tu la toţi ne vine rândul..viaţa e un joc cu reguli..dacă nu le respecţi..vine ziua când îţi sunt impuse.. sincer nu ştiu dacă are vreun rost să comentez..şti bine la cemă refer.. aş vrea să spun că a venit ziua.. roata se întoarce.. şi aş vrea să susţin că mă bucur enorm..dar nu pot să mint..nu pot să mă mint..nu pot zice că îmi pasă..sau sunt indiferentă cu privire la situaţie...doar că realizez involuntar ..si ajung să afirm .. că mereu ajungem de unde am plecat doar îmbrăcaţi în alte straie.. erorile de raţionament sunt multe şi grave în formulările mele..fie că vorbesc despre bărbaţi sau despre femei... ştiu că nu toţi bărbaţii urăsc femeile şi nu toate femeile urăsc bărbaţii..mai ştiu că nu toţi bărbaţii sunt aşa cum îi descriu, şi nu toate femeile sunt la fel...fiecare dintre noi, fie că suntem bărbaţi sau femei, suntem FIINTE UMANE..atât cu calităţi cât şi cu defecte..aş dori să.ţi reamintesc ţie şi femeilor care critică atât de mult bărbaţii că aceştia sunt oglinda noastră..într.o relaţie reacţia celuilalt e, în general, oglinda reacţiei noastre.. analizează.te pe tine înainte de a.icritica pe alţii..am învăţat că dragostea implică anumite "riscuri"! unul din ele e şi suferinţa, printre altele cum ar fi... gelozia, dorul, emoţia, lipsa concentrării pe probleme serioase, sau chiar lipsa de comunicare între parteneri.. se suferă din dragoste doar atunci când aceasta e pierdută ! am pierdut şi eu şi credeam că s-a sfârsâşit lumea , însă , cu timpul am văzut că a fost ceva benefic mie..doar astfel am mai primit o lecţie…pentru un timp viaţa mea era redusă la un singur om, la pierderea lui lumea mea a murit .. ajung să vorbesc despre suferinţă.. să sufăr din dragoste nu a fost cel mai grav lucru trăit..doar dezamăgirile au luat mai mare amploare..cu fiecare z ice o trecut din viaţa mea..sper doar ca după această întâmplare să găsesc jumătatea vieţii mele…trebuie să învăţ că toate trec,..şi într.un târziu dacă voi privi în urmă voi zâmbi..trebuie să învăţ că ceea ce face diferenţa e atitudinea mea faţă de situaţia respectivă..viaţa mea acum E MinunatĂ de CoşmaR .. tot ce pot să fac, este să îmi promit doar că voi încerca mereu să fiu mai bună, mai înţeleaptă şi să adopt un mod detaşat de a privi întâmplările petrecute în viaţa mea..cu multă răbdare..până atunci.. însă mă spetesc plângând..

vis in doi

visătoare..plină de gânduri.

păşesc între pământ şi cer..

din mine izvorăsc scântei

şi simt că.n mine năvăleşte dorul..

opreşte.mă..

nu mă lăsa să te sărut..

căci gura mea sărută doar o umbră..

e urma ta..

Noapte

linişte..

fără cuvinte şoptite..

speranţe împrăştiate..

visez

în noapte liniştită..sufletul meu cald..sub un cer negru..

doar noapte..

noapte..fă din mine..

dorinţe..

şi somnul fă.l visare..

dorinţe indecente..

visări dulci..fierbinţi..

sunt suflet cald..

adultă..

o doamnă..

un copil..

dură..sau fragilă..

tăcută..

noapte tăcută..cuvinte nespuse..trăiri spânzurate de gânduri reci de toamnă...

nu tip..

nu fac..

nu zic..

doar visez sub cerul negru..îmi ascult sufletul..

arde..

tremură..

trăieşte..

visează..

noapte..ia.mi trupul în visări cu tine..şi mă du departe..

gândul de luni..

Chinuită de.. gândul de luni seară.. o minte chinuită de o grămadă de întrebări care nu.şi au rostul.. cu sufletul greu..precum un munte încărcat cu amintiri şi trăiri acide încerc să găsesc soluţii la problemele mele.. unde vreau să ajung.. cu cine vreau să ajung.. spre cine mă îndrept?.. cred că nu mai contează de fapt asta prea mult.. se întâmplă de multe ori să gaseşti cheia dar nu şi uşa potrivită.. sau invers
.. sunt şi uşi deschise fără chei..doar că odată intrată cu greu mai ieşi .. cât despre despărţire...vor venii alţii şi altele şi fiecare va schimba câte ceva în viaţa mea.. un gând ... o idee..
o nouă direcţie.. vre.o zece paşi spre trecut.. şi tot aşa.. viaţa privită ca pe o sferă.. fără colţuri.. dar al dracului de colţuroasă..mereu uit că există soare şi.n zilele reci...că cerul va fi acolo pentru totdeauna...că iarba dansează de fiecare data când vântul îi cântă...că pădurea ţine umbră oricui, indiferent de vârstă, sex, religie sau culoare...că păsărelele ciripesc şi.n timpurile mele cele mai triste...că izvorul ascultă şi pălăvrageşte oricât ar fi ziua de lungă...că secundele trec, dar clipele rămân...că nu există doi oameni care să perceapă un sentiment în acelaşi mod...că oricâte kilograme aş avea, cel puţin o persoană mă consideră „cea mai frumoasă femeie din lume”.. data viitoare când deschizi ochii, ai face bine să te trezeşti la realitate şi să începi să trăieşti cu adevărat! .. "Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus." W. Shakespeare

de vorba cu barbatul din mine..

..nu stiu cat de matura in gandire sunt eu in unele cazuri..dar concluzia la care am ajuns e una..singura..barbatii se comporta ca niste copii..

...si pentru ei suntem in stare sa inghitim si sa digeram zeci de pastile..spre marea lor satisfactie.. ma intreb oare de ce barbatii pot fi redusi la tacere de unele mofturi.. stiu ca sunt libera ..mereu zic ceea ce gandesc si nu o data am dat cu bata in balta cum se spune..

..ce.mi pasa.. doar ma cunosti deja..sti cum sunt ..cat timp ti.ar trebui sa realizezi ca eu as avea nevoie de tine..cate clipe din viata mea ar trebui sa.ti ofer sa te simti fericit sa sti.. ca eu simt ceva pentru tine.. cate saptamani de imbratisari si sarutari fierbinti ti.ar trebui in bratele mele.. sa realizezi ca tu ai putea fi totul in viata mea.. si doar cu tine as putea fi fericita..ca tu esti aerul ce vreau sa.l respir zilnic.. si fara tine visul meu e un cosmar.. da te vreau in viata mea..vreau sa tip acest lucru sa ti.l fac cunoscut..un tipat imbracat in soapte de iubire.. alinta.ma.. saruta.ma.. daruieste.mi clipe de visare.. te doresc.. iti duc dorul.. nu ma lipsi de cuvintele ce vreau sa le aud..
sti ce doare sa porti ca pe o cruce un sufelt sfasiat de iubire??.. la ce te gandesti.. cand auzi.. dor de tine.. dor de noi.. noi doi sub acelasi cer.. esti doar un dulce vis.. cum pot sa fac un vis sa zboare doar cu o singura aripa..
..iti marturisesc ca ochii mei sunt imbatati.. cu atatea lacrimi.. de ce..
as vrea sa te pot iubi.. dar lipsa ta efectiva din viata mea ma sufoca.. am impresia ca zilele zboara din viata mea inutil fara prezenta ta.. sunt o fire slaba .. recunosc asta.. ti.am spus ca mintea e asemeni unui calator.. si mereu imi poarta gandurile spre tine..

..sti ca visez la tine.. tot visez.. doar aerul noptilor rece ma trezeste la realitate..

..dragul meu vis.. iti marturuisesc ca ma simt goala.. pustiita.. ratacita pe .. carari ce duc spre nicaieri.. iar ochii mei ..te vad printre randuri.. si caut intelegere.. siguranta e nesigura si nesiguranta e cale sigura spre alte visari.. te visez mai departe.. dar oare tu.. ce vise ai..???..te mai gandesti la mine...???...

închid ochii şi te văd..
eşti lângă mine..trup..suflet..un singur trup şi suflet..

vreau să adorm când mâinile tale fine dezmiardă obraji mei…

vreau să mă trezesc doar la auzul glasului tău.. la sărutul buzelor tale aşa să treacă nopţile, niciuna fără tine…iar în locul inimii mele să stai tu!

de vorbă cu tine…în nopţile mele.. te chem…şi tu mă alinţi..vreau să mă topesc în braţele tale..să nu te simţi singur.. să nu tânjeşti după dragoste..

te.aş iubi enorm de mult..
te.aş scălda în stropi de bucurie la lumina

lumânărilor.. te.aş iubi asemeni ţie
şti prea bine..

te sărut ..o dulce.a mea iubire..
eu tot visez ..te strâng la piept şi.ţi zic iubire,
gânduri sincere doar ţie îţi doresc..iubire,
să rămâi ..
râd..plâng..visez a ta iubire..dăruire..
vreau să te ating uşor...sa te sărut încet...să.ţi mângâi tot corpul şi în braţele tale să uit de mine iar împreună să uităm de toate...

..ochii tăi nu.i văd ..
de dorul tău mă pierd..

cu tine dragul meu domn..

mă uit la trecut,

îmbrăţişez prezentul şi iubesc viitorul...nu regret nimic..
frumoase sunt clipele cu tine, totul e un vis de iubire..
iar eu mă gândesc la tine ... îmi place să adorm cu tine în gând..
te sărut şi te aştept...al meu dulce vis de iubire..

azi..în prag de toamnă
iubita mea doamnă
încet o să-ţi şoptesc,
că am să te iubesc
şi am să te doresc
o viaţă întreagă...
te voi iubi..o dulce vis..
o clipă ne desparte...

Vezi, rândunele se duc, Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii - De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?..

..În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei…
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,

Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii… De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei ..Din stele,
Când degerând atâtea dăţi, Eu mă uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arăţi ..La geamuri.
O, cât eram de fericit ..Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniştit ..De lună!
Şi când în taină mă rugam ..Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!
Din a lor treacăt să apuc ..Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Căci astăzi dacă mai ascult ..Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.
Cu ochii serei cei dentâi ..Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!
..Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicur..

visul meu dulce..de vorba cu tine..

...între noi sunt fel de fel de interpretări..mereu îmi aduci aminte..şi mă întreb oare visul are un sens..cum să consider că visul spune ceva despre viitor.. visul prezice ceea ce urmează.. visul meu din miez de noapte.. expresie a inconştientului..raţiunea ta îmi umple timpul şi mintea cu tot felul de lucruri.. alege între ceea ce simţi, între ceea ce eşti, decide ceea ce ai de făcut..unele impulsuri, unele emoţii par a scăpa de sub control..ştiu asta.. oare cum ar fi noaptea .. trăirile tale se pot exprima liber.. ce vis frumos să fiu acum lângă tine.. te rog nu mă lăsa să mă trezesc..nici nu ştiu ce mai e în inima mea..

mă faci să simt dragă domn .. vreau să îţi mulţumesc.. interpretarea unui vis..

Aminteşte-ţi, te rog.. întâmplare - un vis..oare ce spune această idee despre tine?

Joc plăcut!

mă dor ochii că nu te pot vedea

braţele-mi sunt goale pentru că nu te pot îmbrăţişa

buzele-mi sunt reci că nu te pot săruta dar inima mea e aceeaşi..

noapte bună..dragul meu vis..

..astăzi, ca în fiecare zi, eşti din nou prin gândurile mele…îmi lipsesc culorile ce îmi colorau nu demult sufletul...ai fost o adiere caldă şi plăcută ce a trecut prin viaţa mea…trecutul în prezent…

gândesc raţional..
oricum nu aveai cum să mă înţelegi..
şti mă gândesc la tot ce mi.ai propus să.ţi ofer
..şi mă întreb oare un zâmbet ţi.ar face inima să tremure
.. un simplu gând..
aş încerca să opresc o clipă sau măcar să o apropii mai mult de sufletul meu...
a fost o cearta stupidă (dacă o pot numi astfel..îmi dai voie să o numesc astfel)
..doar mi.ai spus că te.ai enervat
..eu îţi spun să nu îndrăzneşti să faci pe indiferentul pentru că ştiu că simţi ceva pentru mine
...iar tu spui..
nu simţi doar ceva
..eu...
eu am încercat să fug să mă ascund...
de o altă zi..o nouă zi în viaţa mea
..să îţi mărturisesc că ai putea să îmi lipseşti…lipseşti
...tu nu înţelegi...
apoi să nu uiţi că nu te cunosc..că eşti imprevizibil..
eu zâmbesc amar
..doar fiecare clipă care trecea ne desparte
..seara..mă culc cu lacrimile pe obraz
..recunosc..
deşi raţiunea dictează mereu sentinţa: o să pleci din gândurile mele..aşa am ajuns să nu mă agăţ de o speranţă firavă.. poate o să înţelegi...
o să vezi că aşa sunt eu...
că doar tu şti cum sunt..
am ucis partea din mine care a avut vreodată încredere în cineva..
prin indiferenţă..ignoranţă..egoism…
ce bine că nu suntem faţă în faţă..
puteai fi motivul pentru care aş fi riscat, pentru care aş fi sfidat totul..
atât de rar mi.ai vorbit despre tine că acum îmi eşti cel mai apropiat străin..
am trăit unul lângă altul înainte de-a face cunoştinţă..
nu contează, poate aşa se cunosc doi oameni..
nu ştiu nimic despre mine, poate tu ai văzut mai bine..
şi te rog să taci, să nu zici nimic din ce vezi la mine ca nu cumva să cred că ai ajuns la capătul căutărilor..
emoţie ce te încearcă...
ai plecat
..seară de duminică..

Cineva spunea :

"Astăzi este ziua de mâine pentru care te îngrijorai ieri".
Nu ştiu cum să.l măsor pe "a fost"

însă încerc să.i doresc biruinţă în "va fi".
La fiecare sfârşit de zi parcă toate cele trei

timpuri ale lui "A FI"

se întâlnesc şi se contopesc

pentru ca în secunda

următoare să se nască iar în haos.
Despre ce va fi în ziua următoare

sau săptămâna care vine

nu ştiu ce să spun dar pentru oricine doreşte să aibă succes

pot spune că va trebui să biruiască piedicile care vor apărea. În final gândesc că:

"Omul trebuie să aibă şi prieteni şi dusmani.
Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă

iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie".

Copacii îngălbeniţi de trecerea timpului îşi aştern încet podoaba dorinţelor sub picioarele oamenilor indiferenţi . Toate sunt la picioarele noastre ... dar .... le ignorăm...timpul trece pe lângă noi fără să ne dăm seama...la un moment dat ne amintim de o zi de toamnă..mă gândesc că şi eu asemenea copacilor am aşternut la picioarele cuiva, cele mai frumoase dorinţe ... însă ele au fost arse în focul indeferenţei.. NU mai sunt tristă ... doar privesc în sufletul meu..aştept ploaia să şteargă praful din sufletul meu şi urmele tale..greşelile noastre..soarele nu se mai vede demult pe strada mea prafuită de timp şi de tine...în curând norii o să acopere cerul amintirilor mele reci precum frunzele acoperă pămantul ce fuge sub picioarele mele..las toamna să intre în viaţa mea, în timp ce pe tine te alung pe uşa inimii şi aşa cârpită de atâtea furtuni şi regrete.. Adio! E toamnă în sufletul meu..

De n-ar fi fost ceatza ai fi vazut ca te iubeam
De n-ar fi fost frig ai fi simtit cum tremuram

De n-ar fi fost ploaia ai fi stiut ca plangeam
Si-ai mai fi stat...Dar a fost ceatza, frig si ploaie si-ai plecat...
Erai ingerul meu, m-ajutai sa nu ma pierd
Erai ca picatura de ploaie din desert
Oare cum s-aduc inapoi ultima toamna-n doi ?
De n-ar fi fost noapte m-ai fi vazut cum te priveam
De n-ar fi fost vant ai fi stiut ca te chemam
De n-ar fi fost rece ai fi simtit cat te doream
Si-ai mai fi stat...
Dar a fost noapte, vant si rece si-ai plecat

E de ajuns o secundă să pot rămâne în braţele tale, chiar dacă nu îmi dau seama şi nici nu-i dau voie... e de ajuns o privire să pornească un tremur în ea.. atât de puternic, încât ai spune că a luat foc, chiar dacă în jurul meu, totul pare îngheţat... Şi totuşi nu e de ajuns nici măcar o viaţă pentru a uita un chip... nu sunt de ajuns nici 9 vieţi pentru a o mulţumi, atunci când găseşte pe cineva care îi e pe plac...şi nu îi este alături..

dacă..în toate sensurile...

Daca as fi o litera, as fi litera I. Pentru ca are o sonoritate impunatoare.
Daca as fi o cifra, as fi cifra 9. Pentru ca in numerologie se comporta aparte.
Daca as fi un element, as fi aer. Pentru ca e indispensabil si totusi invizibil.
Daca as fi o tara, as fi Rusia. Pentru ca e controversata si are o cultura vasta.
Daca as fi un oras, as fi Oostende. Pentru ca are un aer intim si artistic.
Daca ar fi sa am o forma simpla, as fi o sfera. Niciodata putandu-i-se determina fata ori spatele.
Daca as fi o zi din saptamana, as fi luni. Pentru ca imi plac inceputurile entuziaste.
Daca as fi o luna din an, as fi decembrie. Pentru ca e cea mai emotionala si plina de simboluri.
Daca as fi un material, as fi catifea. Greu de asortat, sensibila si fina.
Daca as fi un instrument muzical, as fi orga. Pentru puternicele note triste,

dramatice chiar macabre uneori.
Daca as fi arma mortii, as fi otrava. Pentru ca e discreta si deloc violenta desi fatala.
Daca as fi un mijloc de transport, as fi un avion. Pentru ca zborul e bariera cea mai provocatoare.
Daca as fi o culoare, as fi rosu. Pentru ca denota pasiune si energie si insufla optimism.
Daca as fi o planeta din acest sistem solar, as fi soarele.

Pentru ca degaja caldura si poate fi atat malefic cat si benefic.
Daca as fi un fenomen al naturii, as fi un fulger.

Pentru rapiditate si pentru marea incarcatura electrica.
Daca as fi un verb, as fi verbul a gandi.

Pentru ca gandul e cea mai intima ,sofisticata si relevanta amprenta.
Daca as fi un substantiv, as fi paradox. Pentru ca orice imposibil e posibil.
Daca as fi un adjectiv, as fi complex. Pentru ca liniaritatea e plictisitoare.
Daca as fi un sport, as fi patinaj. Pentru expresivitate si tehnica stilata.
Daca as fi un animal legendar, as fi pasarea Phoenix.

Pentru ca mereu gasesc in insuccese energia unui inceput.
Daca as fi un animal real, as fi un lynx. Pentru regalitatea lui si mediul ostil in care traieste.
Daca as fi o pasare, as fi o bufnita. Pentru faptul ca o consider simbol morbid al inteligentei.
Daca as fi o insecta, as fi un paianjen.

Pentru ca asemeni panzei lui construiesc strategii,

planuri viclene si rezistente la influente exterioare.
Daca as fi un pom, as fi un cires. Pentru scoarta aromata si pentru florile candide.
Daca as fi un fruct, as fi o afina.

Datorita fatului ca acestea pateaza considerabil desi sunt minuscule.
Daca as fi o floare, as fi o margareta. Pura si rezistenta, cu aplicatii in medicina naturista...

mod de exprimare a celor ce nu pot fi exprimate..

şi ce dacă toate merg prost...eu mă gândesc la bine...

Mi-aş dori o exorcizare de mine,dar... nu s-au hirotonisit preoţi decât pentru draci...

Cred în puterea deciziei, în conştiinţa faptelor şi cel mai mult cred în inconştienţă.

Când sunt beată am senzaţia că pot trece prin obiecte ca o stafie.

Sexul poate fi artă sau prostituţie.

Între nu este decât înjosirea principiilor.

Nu vreau să confund poezia cu o formă de masturbare mentală,

drept pentru care declar, nici un poem al meu nu este dedicat bărbatului.

Cred în existenţa demonului şi nu cred în fericire ca stare permanentă.

Nu am revelaţii, am doar constatări.

Cred în răutate pură, în răutate asimilată şi în răutate inconştientă.

Nu mă interesează atât de mult efectele cât cauzele.

Cred foarte mult în moarte cum cred foarte mulţi în nemurire.

Realul e o chestiune care ţine numai de simţuri.

Morala şi etica sunt falsuri pentru care s-a inventat conştiinţa.

Respectul mi se pare cea mai mare formă de dispreţ.

Cred foarte mult în dragoste până nu mai cred.

Cred că mediile influenţează, cred în corupţie şi în slăbiciunea umană.

Cred în eroare deşi nu cred în eşec.

Cred în oameni până nu mai cred.

Faptul că suntem unici nu certifică autenticitatea.

Cred că emoţia este organică şi cred că trăirea este autentică.

Cred că singurul ucigaş real este timpul, cred că timplul este Dumnezeu..

îti spun târziu..în prezent..

Dacă peste zece ani ai fi oarbă, dintre toate mâinile care îţi vor fi modelat sânii, le-ai recunoaşte pe ale mele?

Dacă mi-aş apropia buzele de urechea-ţi cum am făcut-o de atâtea mii de ori de-mi spuneai că se aude marea din gura mea înfiorată, oare s-ar mai auzi atunci?

Mi-ai mai recunoaşte limba fierbinte? Printre toate aromele care îţi vor fi bântuit dorinţele, ţi-ai mai aminti mirosul verde-crud-lăptos al trupului meu?

Ai mai şti că degetul care îţi scrie apăsat pe spate “te iubesc” e acelaşi pe care il sărutai hazliu înainte să-ţi pui mâna sub cap ca să te conducă în împărăţia somnului?

Dintre sutele de paşi care au bătut drumul nocturn de la patul tău în bucătărie şi înapoi, i-ai mai recunoaşte pe ai mei apăsaţi şi stângaci?Spune-mi iubita mea...

Mi-ai mai recunoaşte oftatul, dintr-o mie, când îmi merge greu? Dacă mi-ai pipăi pielea strânsă-n riduri moi împrejurul jurul cotului ai şti că sunt eu? Dar răsuflarea mea? Ai mai recunoaşte icnetele tastelor asuprite de mâinile mele în nopţile în care te culcai mai devreme?

Oare nu sunt eu singurul care mă strecuram în pat fără să-ţi tulbur visele? Mă opresc puţin din scris acum...Unde vreau să ajung cu atâtea întrebări la care n-aş putea suporta povara răspunsului greşit...?

Şi de ce-ar mai conta peste ani precizia amintirilor tale iubito? De ce-ar mai conta peste ani? Ce ciudaţi suntem noi oamenii...

Ne proiectăm fericirea şi dramele în viitor, negând iresponsabili prezentul. Căci dacă aş accepta prezentul iubito, tu n-ar mai trebui, oarbă fiind peste zece ani, să răspunzi la toate incertitudinile unei iubiri îngropate...

Dar când s-a îngropat iubirea? În prezent iubito...În prezent...

Ce bine e să-mi fii aproape, lumina mea. Ce bine să-ţi ştiu chipul, ochii şi zâmbetul limpede. Ce bine că mi-ai ieşit în cale cu aripi de înger deschise şi trup de zburător. Ce bine că ai un nume. Ce bine!

Câte nume ţi-am dat! Câte identităţi. În câţi ochi ţi-am căutat inima, sufletul, esenţa... de câte ori mi-am înroşit genunchii cerşindu-i destinului crud, ce nu mi te scotea în cale, îndurare!

Şi acum eşti aici: înger strălucitor, Nălucă!
Te-am iubit încă din prima clipă şi mai apoi. Te voi iubi până la moarte, pentru că soarta mi te-a scos în cale când nici măcar în apus nu mai credeam.

Nu ştiu ce îmi va aduce clipa. Mai important este prezentul, şi poate un viitor în care ştiu că orice s-ar întâmpla, voi rămâne în suflet cu tine aceeaşi de azi. Şi nu am să te uit niciodată..

odata ..poveste

amurg de iubire...

Restul e tacere..

Visez în tăcere

Aştern printre rânduri

Sentimentul ascuns

De când m-ai uitat...

Visez în tăcere

Tăcerea vorbeşte

Nu-mi pasă de nimeni.

Te iubesc.

Aştern printre rânduri

Ganduri spontane

Nu-mi pasă ce spui

Nu-mi pasă!

Sentiment ascuns

Şopteşte-mi tăcerea

Priveşte-mă în ochi.

Te iubesc.

De când m-ai uitat

Norii sunt gri

Şi-şi plâng peste mine

Amarul cel dulce.

(Kamel Amira)

Tacerea e când ne întelegem.Dar poate fi şi când m-ai uitat...Tăcerea înseamnă linişte numai când eşti cu mine.În rest, e furtună fără sonor...

suflet de copil

îti spun târziu..

nu mai cred că unul şi cu una fac doi,
cel puţin pentru o vreme...
simpla socoteală de pe hârtie
e spulberată de timp
şi “noi” moare încet
legat de o invizibilă funie...
la început te iubeam, fără să ştiu de ce... într-un târziu am înţeles de ce nu te-mai pot iubit dar asta oricum nu mai contează.. ce rost are să mai caut de ce-uri? lucrurile vin şi pleacă, totul se repetă şi viaţa merge înainte..departe de noi..departe de tine..
credeam că este esential să comunicăm dar aveam să aflu că pot doar să vorbesc singură, că pot să urlu între patru pereţi, să plâng până când îmi pierdeam suflarea pentru că tu erai prea orb şi prea surd să mă auzi, preocupat fiind doar de propria persoană, de parcă universul începea şi se sfârşea cu tine.. aş fi putut să plec în orice clipă din viaţa ta..
şi dacă astăzi m-ai întreba de ce n-am făcut-o atunci, ţi-aş spune doar că aveam prea multe întrebări şi nici un răspuns..nu ştiam încotro mă îndrept, ce aştept, ce vreau de la mine, de la tine, de la noi de fapt.. şi atunci am plâns.. da, am plâns, stupid refugiu dar necesar.. am plâns mergând pe străzi aiurea şi lumea mă privea când indiferentă, când uşor compătimitoare, probabil întrebându-se dacă nu sunt nebună.
lumea mea nu începea şi categoric nu se termina cu tine. am înţeles că prezenţa ta nu-mi mai era necesară. mi-au trecut instantaneu şi fluturii din stomac şi au dispărut şi întrebările sâcâitoare de genul “oare ii mai pasă de mine?”. şi ştii ceva
tu n-ai bănuit nimic pentru că viaţa a mers mai departe, aparent fără nici o schimbare. nu ne-am despărţit atunci ci mult mai târziu, dar acela a fost momentul în care am simţit că visul meu s-a destrămat.. ştiam că nu te mai iubesc şi o parte din mine murise putin..
căutam confirmarea..şi am găsit.o... pe urmele amintirilor..

iartă-MĂ...

Ascuns între dorinţe şi amăgiri, sufletul respiră iubire. Dar iubirea nu e a mea... Iubirea mea e plecată să fure stropi de ploaie. Întins pe piatră seacă aş vrea să pot privi încă o dată apusul plin de arome. Soarele îmi spune să aştept, dar oare cât de mult va mai putea primăvara să mă ţină în frâu ?
Priveşte ! În geana norilor stă chipul tău... şi plânge... Nu cred să cer prea mult pământului şi frunzelor, să fiu doar o lacrimă pe obrazul tău... atât îmi doresc... Ai plecat şi m-ai lăsat dus de vânt. Iartă-mă că n-am putut fi mai bun decât ploaia, decât apusul, decât norii. Iartă-mă că m-am înbolnavit de tine.

DJ Rynno & Sylvia - Chilling my soul
Asculta mai multe audio Muzica »

picături de lacrimi strivite de amintiri..se preling pe obrajii mei trişti...

zâmbind dansez cu gândul meu, marea îmi mângâie sufletul..

te cuprind într-o secundă transformată în eternitate

te iau mereu în braţe şi dansăm..gând bun...

un vals al vieţii şi al clipelor frumoase

mereu uzi ne refugiem să stăm îmbrăţişaţi cu buzele lipite

pasiunea ne-o prins precum o pradă şi o dorinţăne cuprinde firea..

şi ne trezim.. dincolo de vise..îndrăgostiţi..dar singuri...

Not very often have we metBut the music's been too badCan only sense happinessif the music is sadSo I'm going homeI must hurry homeWhere a life goes onWe're too old to make a messDreams will keep me youngOld enough to stressOnly mirrors tell the timeSo I'm going homeI must hurry homeSo will my life go onYes I'm going homeGoing home aloneAnd your life goes onSo I'm going homeI must hurry homeSo will my life go onYes I'm going homeGoing home aloneAnd your life goes on

O scrisoare pe care poate nu o vei citi niciodată! Nu ştiu dacă mă va lăsa inima să ţi-o trimit. Şi chiar dacă aş vrea să ţi-o trimit nu aş şti unde! Unde eşti? Habar nu am! Rătăceşti pe undeva prin lume sau poate deja m-ai uitat şi ai o viaţă acolo şi eşti fericit.

“Iubitul meu ,dulceaţa mea amară...

Ce bizar mi se pare să îţi spun aşa acum dupa 5 luni..de la despărţirea noastră..Altă dată mi s-ar fi părut ceva natural , acum îmi este greu. Am aşteptat un semn de la tine mult timp şi semnul nu a venit. Într-o zi am sunat la telefon...nu şti era data de 2.. M-am repezit la el simţind că parcă la celălat capăt vei fi tu...
-Alo?
-…………….
-Alo??????
-……………. Ton de ocupat...tăcere...

Erai tu oare? Sau mintea mea o ia razna. Am crezut pentru o clipă că nu ai avut curaj să vorbeşti. Vroiam să-ţi spun că încă îmi este tare dor de tine... Nu de asta am nevoie! Ştii de ce aveam nevoie atunci? De tine... Nu îmi trebuia altceva... Dar te-ai gândit o clipă la mine ? Măcar o secundă înainte să-ţi faci bagajele şi să ieşi pe uşa sufletului meu.... Te-ai gândit? Acum ai putea să-mi spui că te-ai gândit! Ce fel de om eşti ? Eu nu te recunosc . Nu eşti omul pe care l-am iubit cu toată fiinţa mea. Zici că ai făcut-o pentru noi! Eşti sigur că nu ai făcut-o pentru tine? Pentru că eşti laş , pentru că eşti egoist????

M-ai lăsat singură, înnebunită de durere, dezamăgită, pustiită, fără poftă de viaţă , absenţa ta m-a îmbolnăvit! Nu era o boală ce putea să fie vindecată. Era mai degrabă o durere fizică aproape constantă. Nu mă lasă o clipă să răsuflu. Tot timpul îmi aduceam aminte de zilele, nopţile în care ne făceam planuri , în care visam amândoi cum va fi viaţa noastră de acum înainte.
Mai de mult mi-ai spus că eşti egoist dar eu nu te-am crezut! Cum ai fi putut fi egoist când erai în stare de orice pentru mine. Ai fi mutat şi lumea din loc numai să mă faci să zâmbesc... Mult timp! Dar atunci au trecut într-o clipită. Am pus toate amintirile într-o cutie! Mai ştii când ne plimbam ? De fiecare dată când trec pe acolo văd şi locul în care ne-am pozat pentru prima dată. Eram atât de fericită..

Explicatii? Nu ştiu dacă sunt explicaţii dar aş vrea să-ţi povestesc.
Tu erai….TU! ....Ce drag îmi eşti când zâmbeşti! Păreai fericit... Eu ce mai caut aici?.... Nu era locul meu....... TU numai erai al meu!...... Eu o sa fiu a ta întotdeauna...

M-am săturat! Numai vreau!

Acum voi fi fericită! Voi avea şi copii şi îmi voi trăi viaţa alături de un om care mă va face fericită şi îmi va oferi siguranţa şi căminul de care am nevoie..linişte...

Zîmbetul tău..în amintirile mele..

O nouă dimineaţă, aceaşi trezire bruscă… îmi iau trăistuţa cu amintiri şi păşesc cu paşi timizi în universul acestei noi zile...
mergând pe stradă,caut zâmbete, caut oameni ce ştiu să împărtăşescă zâmbetul lor cu mine, să mă ajute să nu uit să râd, să trăiesc... da, şi eu zâmbesc, le zâmbesc lor din toata inima. ..uneori un zâmbet face mai mult decât un milion de cuvinte…
zâmbetul este cântecul surd al inimii, este expimarea sentimentului pur şi expresia fericirii... atunci când eşti fericit, cel mai sincer act este zâmbetul, el este mult mai profund... mă uit în trăistuţa mea cu amintiri şi văd acolo lacrimi dar şi multe zâmbete, ale mele, şi ale altora... doamne câte momente frumoase, toate încununate de un zâmbet! am adunat atâtea zâmbete, simple, unice, copilăreşti, sincere... toate le păstrez în adâncul sufletului pentru a nu uita niciodată ce frumos e să zâmbeşti…
din nou va fi seară, apoi zorii zilei îşi vor face apariţia dar de data aceasta nu va mai fi o dimineaţă oarecare, ci o dimineaţă în care mă voi trezi lângă EL, iar zâmbetul LUI mă va întâmpina la poarta noii zile.
Dintre toate zâmbetele, al LUI e cel mai frumos! :)...


Nu te mai cred - Anastasia Lazariuc
Asculta mai multe audio Muzica »

azi e prima zi cand am alergat pentru mine
azi e prima zi cand nu am simtit cum trece timpul
azi e prima zi cand incerc sa nu ma gandesc la tine...

Mi-e dor si nu stiu ce sa mai fac cu acest dor. Am incercat sa il ascund in indiferentza, dar mai intens se iveste. Daca il ascund in adancul sufletului, acolo gaseste locul prielnic sa nasca si mai vioi... Il vad umbland pe strazi, in trecatorii care nu au nici o vina ca i se aseamana. Privesc la ei,poate cred ca sunt un pic nebuna de ii privesc asa:), dar nu stiu ei cat sufera inima mea dupa amintirea lui...
Stiu atat de bine ce inseamna dorul incat nu mai e chip sa ii opresc cresterea.
Dorul e mereu in departari,mereu cauta sufletele sensibile... Si atunci cand esti singur, dorul iti tzine de urat, itzi aduce aminte de momentele in care se numara pana la 2. Nu am incercat niciodata sa dau definitzii sentimentelor si nu cred in definitzii. Sentimentele si trairile vin de undeva unde nici nu exista exactitate si nu vreau eu sa limitez instinctul cu care le numim: "iubire", "dor", "suferintza" etc.
Dar sa revin la dorul meu,poate e plecat peste oceane, poate numai peste cateva ape, poate chiar la cateva strazi… dar exista si nu e povara,e greu si fara el... Mi-e dor de dorul meu, mi-e dor sa mai traiesc ce am trait, mi-e dor de buze, de maini, de parfumul cearsafurilor curate, de tine privind dimineatza ingandurat pe ferastra, printre jaluzele. Mi-e dor de camera ta si culorile de acolo, de tacerea ta, de noaptea ce ne prindea imbratzisatzi…Mi-e dor sa mai fim "noi, desi e un "noi" incomplet...
Mi-e dor si de copilul care am fost.. naiv..

Mi-e dor de trecut, de tot ce am trait... Fara dor nu as fi OM...
Mi-e dor sa iubesc...

O zi..

CU TINE-N GÂND Roua pune-n umbra dimineţii
Bruma de-argint pe-o pânză de fum,
Când lumina-nvăluie pereţii
În zvon de păsări şi de glas bătrân
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Fără veste se iveşte ziua
Întins şi tumultos crescând,
Râsul ei imprăştiind lumina
Mi-aduce chipul tău senin cânând
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Albă apari şi chipul tău
Clar în lumina lunii-l văd mereu
Vei reveni ca ziua cântând
Voi fi mereu cu tine-n gând
După amiaza-n amorţirea-i caldă
Soarele îşi mângâie vântul în zbor
În lumina galbenă ce-şi cerne
Aurul peste pământul verde
Apari cu chipul tău strălucitor
Se aşterne nevăzuta seară
E alb, e totul fără cuvânt
Soarele tăcut încet se-ascunde
În zumzet legănat uşor de vânt
Mă trezesc singur din nou cu tine-n gând
Falduri de-ntuneric cheamă noaptea
Neliniştea se aşterne lin
Totul e încremenit în umbră
Nimic nu-mi fură chipul tău acum ....

Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc...

Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc,
mai mult ca ieri şi mai puţin ca mâine?
că aş săpa atât de-adânc în tine
doar să m-ascund, să nu mă regăsesc?

când lumi se tot înalţă-n ritm drăcesc
în visul meu... tu inventezi ruine.
şi linişte mi-ar fi, şi-atât de bine!
dar unde eşti? eu unde rătăcesc?

Opreşte-mă! Ascunde-mă în tine
şi lasă-mă să plâng când mă strivesc
şi îndoieli, şi vorbe şi tăceri..

şi lasa-mă să-ţi fiu cât îndrăznesc…
ca mâine mai puţin... mai mult ca ieri,
Ţi-am spus iubire, azi, că te iubesc?

Bucovina..casa mea..

Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-I uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai înapoi
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Si du-te la furnică şi vezi povara ei
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-I trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Leonard Cohen- Love Itself

The light came through the window,

Straight from the sun above,

And so inside my little room

There plunged the rays of love.

In streams of light I clearly saw

The dust you seldom see,

Out of which the nameless makes

A name for one like me.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself

Love itself was gone.

All busy in the sunlight

The flecks did float and dance,

And I was tumbled up with them

In formless circumstance.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself

Love itself was gone.

Then I came back from where Id been.

My room, it looked the same c

But there was nothing left between

The nameless and the name.

All busy in the sunlight

The flecks did float and dance,

And I was tumbled up with them

In formless circumstance.

Ill try to say a little more:

Love went on and on

Until it reached an open door c

Then love itself,

Love itself was gone.

Love itself was gone.